Alina va a la playa

Barcelona, pazea ca vin!

Job-ul de baby sitter era cool, dar parca doream ceva nou, ceva mai in stilul meu. Atunci am realizat ca, de fapt, am nevoie de un contract de munca pentru a putea lucra legal in Spania.
Intre timp a venit si prietena mea din Romania, satula si ea de sistemul birocratic. Asa ca echipa crestea pe zi ce trece, doar copiii ramaneau numai trei la numar.
Amiga a gasit imediat de munca intr-o discoteca, verisoara s-a hotarat sa plece in Barcelona, iar eu am hotarat sa mai stau o vara in La Pineda caci ma desparteam cu greu de satucul mediteranean.
– Señorita, actele, va rog!
Soc, soc, soc! Pai eu nu aveam decat stampila expirata pe pasaport si legitimatia de ziarist. Ce acte vrea asta?
M-au trecut toate apele (mai putin Vedea, despre asta vom vorbi mai târziu), mi-am facut cruce cu limba si i-am explicat politistului ca le am acasa. Educat, omul mi-a spus ca nu se grabeste si ca pot urca linistita dupa acte ca el ma asteapta. Coborasem dupa tigari si…scrum m-am facut. Pai ce sa fac? Sa rup página? Sa rămân in casa? Sa întreb publicul sau sa cautam un prieten?
Fie ce-o fi, eu cobor cu pasaportul si basta.
– Señorita, ai iesit din viza. Unde plecai?
– Sa iau tigari, raspund aratandu-i cele trei monezi pe care le tineam strans in mana.
A ridicat omul spranceana, mi-a inapoiat documentul si mi-a urat toate cele bune…Ce noroc a dat peste mine, dar de unde atata noroc ca nici nu-mi aprind bine tigara si ma anunta mama celor trei copii ca o perioada de timp nu va mai putea lucra deci adiós job.
Pai si eu ce fac? Unde e distractia mea? Unde e salariul meu? No way… Viata fara biberoane si pampersi e trista. Si nici satul catalan nu ma mai inspira. Vreau ceva nou, ceva mai mare, vreau viata si acordeoane!
La Pineda, te las! Verisoara, fa loc, here i come, Barcelona !

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza