Alina va a la playa

Uranus îți dă, dar îți și ia

Cei mai fideli clienți ai pubului, după gipsy, bineînțeles, erau românii. Se încingeau niște petreceri „a la Rumanía” pe ritmuri de flamenco de îți era mai mare dragul să lucrezi.

Printre consumatori, El – da, el, bărbatul care urma să îmi devină soț pentru o decadă până să își facă Vedea de cap. Tăcut, ba chiar misterios de tăcut, venea zilnic să-și bea berea rece după multe ore de muncă. Schițam zâmbete, schimbam priviri, dar …atâta.

Asta până într-o zi când amândoi, osteniți după o noapte de fiesta, ne întâlnim întâmplător în barul din cartier, la cafea. Același schimb de priviri sfioase, dar de data asta cu un schimb de numere de telefon. Asta se întâmpla în august 2005. Două luni ne-au trebuit până să ajungem la o relație mai serioasă, căci karma ori ne juca feste ori se juca cu nervii noștri.

În octombrie ne hotărâm că a sosit momentul să se producă ceva mai profund între noi așa că luăm taxiul și căutăm un hotel. Păi în toată Barcelona nu am găsit nicio cameră liberă. V-am spus, nu,de karma care ne tot punea bețe-n roate? Taxímetristul, un moșulică genial, intra cu noi în toate hotelurile căci o fi avut el părul alb dar sângele latin nu îl lăsa să nu ajute doi tineri îndrăgostiți.

hotel

La 5 dimineata ne-am dat bătuți, atât noi cât și tataie, și am plecat fiecare la casele noastre.

La nici două săptămâni de la cursa nocturnă prin Barcelona, hotărâm că dragostea din tei e mare și ar fi cazul să ne mutăm împreună. Cum unde? La Marcel, ăla care pusese anunț la biserica românească. Dezastru și la Marcelică: camera rece și pustie nu ne inspira deloc așa că decidem să închiriem propriul nostru cuibușor.

Iar geamantane, iar brad de Crăciun. Funny! În nici două luni au năvălit peste noi vreo patru prieteni care nu aveau unde să stea și aflaseră din surse sigure că în Poblenou, la etajul șase, erau viață și acordeoane. Băi, era, nu zic nu. Petreceri, reclamații de la vecini și voie bună.

În 2006, după un Revelion mioritic, care a pus blocul în picioare, decidem că ar fi mai bine să micșoram gașca, nu de alta dar era deja apăsătoare atmósfera.

După ce ne-am trezit singuri, am făcut într-un an cât alții în zece: am rămas gravidă (dintotdeauna mi-am dorit să fiu mamă tânără, nu știu el… -:))), am luat mașină -nu de alta dar nu prea mă încânta gândul să îmi scot copilul din maternitate în furgoneta de la firma la care lucra el și am devenit mamă în decembrie.

eco

Cum să nu faci un copil cu un asemenea bărbat? Era blând, era de casă, visător, muncitor și responsabil. Păi ce vrei mai mult? Soț și tată model. Helloooooo! Ce să îți mai dorești de la viață?

Treziți-vă! Am spus – era – pentru că, în momentul în care Uranus tranzitează casa domnului tată, lucrurile se schimbă la 180 de grade.

Duminica viitoare vă explic ce ravagii fac planetele astea în viața omului. Mai ales Uranus ăsta…

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza