Bârfe in the city, Goin' out..., How they beat us

Amalia Enache, despre iubire

Pe Amalia eu am cunoscut o foarte demult, cred ca era mileniul trecut (bine, spre sfarsit totusi) sau oricum prin 2000 si putin. Pe vremea aceea eu cel putin n aveam nicio treaba cu copiii, habar n aveam daca mi doresc sau nu, oricum, nu ma interesa cam deloc subiectul. Ne intalneam des la guvern, transmiteam umar la umar, ne intalneam in strainatate, eram concurente directe. Apoi am devenit amandoua si prezentatoare, ne am vazut mai rar spre deloc, dar o urmaream in continuare pe Facebook (sa stii, Amalia, ca toata viata te am invidiat pentru materialele de la Ziua PRo Tv), am mai dat nas in nas pe le evenimente diverse

A mai trecut niste timp, am aflat cred ca prin vara anului trecut ca e insarcinata si m am bucurat enorm pentru ea. Pentru ca mi s a parut, fara vreun argument, ca Amalia va fi o mama senzationala. Ceea ce mi se pare ca se si intampla. Pentru ca Amalia trateaza relatia cu fiica ei, Alma, in mod firesc. Nu studiat, construit, demonstrativ, cam cum se intampla in zilele noastre, cand toata lumea stie ce e mai bine pentru celalalt. Si s a prins din prima ca importanta in povestea asta e dragostea.

 

  1.  e foarte la moda sa ne crestem copiii dupa curente si principii. sa nu le spunem nu, sa nu le interzicem, sa, sa, sa. tu cum o cresti pe alma?

Am trecut, însărcinată fiind, pe la librărie și am constatat că există la propriu un dulap de cărți care te învață să fii parinte. Nici nu știi cum sa alegi, din moment ce titlurile îți garantează toate fericirea și împlinirea, dar parcă nici nu ai timp şi dispoziție să citeşti tomuri pe fiecare etapă in parte. Eu când nu știu ce să aleg, prefer să rămân o diletantă, aşa că am citit în diagonală teorii, dar şi studiile venite ulterior care le contestă complet (manii de jurnalist!), am văzut în jur metode impecabile aplicate şi copii cam nesuferiți ieșiți din experiment, am văzut copiii adorabili crescuți cu dragoste, dar și cu limite, mi-am rememorat ce m-a făcut pe mine fericită, dar și ambițioasă în copilărie și
cred sincer ca e foarte posibil sa se întâmple ca în povestea asta: Cândva fiul meu la 30 va veni la mine și va zice… – Suflare

2. de unde crezi ca e nevoia asta de a ne alinia unor curente?
Din frică și nesiguranță. Frica de eșec, traume din propria copilărie și din iluzia ca suntem o generație foarte informată.
3. ce crezi ca te ajuta cel mai mult, din tine insati, in modul in care iti cresti copilul?
Ştiu să iubesc sănătos, fără condiționări, fără așteptări. M-am antrenat mult la asta și am făcut o căruță de terapie. Știu să ascult. Pot să-mi schimb părerile, adică sunt flexibilă și nu cred că sunt Dumnezeul copilului meu, ci mama lui. Am avut o relație impecabilă cu mama mea şi sper că asta m-a pregătit să fiu și eu mamă.
4. ce crezi ca e de fapt cel mai important in relatia ta cu ea
Să o las să fie oricum vrea ea să fie. Să nu cred ca am primit eu încă o viață în care să corectez ce nu mi-a plăcut la prima. Să o sprijin doar să-și facă un destin cum va alege ea.
5. cum ti o imaginezi peste 5 ani, peste 15 ani
Să creadă în ea, în bine, în generozitate și în frumusețea vieții, cu toate relele inevitabile din cale.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza