Bârfe in the city, Small&Trendy

Cum am ajuns celebră în şcoala fiului meu. Tragicomedie în două acte.

Sunt celebră în şcoala fiului meu. Dacă vreodată veţi ajunge aici, puteţi să întrebaţi de mine. Veţi auzi multe.

Când era Matei în clasa I, chiar în prima săptămână, eram bulversată de tot ce se întâmpla. De faptul că avea nevoie de tenişi cu talpă verde (!!) pentru sport sau 3 caiete si încă 3 manuale pentru aceeaşi materie. După cum obervaţi, încep cu scuzele în favoarea mea.

La sport, se cerea, separat de ghiozdanul de 4 kile şi un rucsac mai mic. Cu o seară înainte de prima zi în care avea sportul, mi-am amintit brusc de treaba cu rucsăcelul. Era 12 noaptea, semiîntuneric prin casă şi am bâjbâit şi eu pe unde ştiam că am un astfel de obiect. L-am găsit, numai că era plin de ciorapi. L-am deşertat, repede, am îndesat acolo echipamentul de sport şi m-am culcat liniştită.

A doua zi trebuia să-l ia tata pe Matei de la şcoală. La vreo oră după ce au ajuns acasă, mă sună tata, pe jumătate amuzat, pe jumătate intrigat: „Ia zi, dragă (hopa, e de rău când mă ia aşa), de când îl trimiţi tu pe fi-tu cu chiloţii tăi la şcoală?”

Am încremenit. Sinapsele mele nu mai funcţionau cum trebuie. Am crezut că e pus pe glume.

– Cum adică? Hai, că ai chef de glume şi eu am de lucru..

– Ce glume? Mi-a zis copilul că şi-a scos echipamentul de sport şi, împreună cu el, obiectul cu pricina. Şi au râs de el toţi copiii. Da las’ că o să vezi tu…E supărat foc.

– ……

Inutil să spun cât de repede am ajuns acasă.

Matei nu a scos o vorbă. A intrat, mi-a trântit demonstrativ rucsacul în braţe şi s-a dus la el în cameră, trântind şi uşa.

Cand am scos arma crimei, am înlemnit.

Chiloţii ca chiloţii, dar ce chiloţi! Cumnata mea făcuse o glumă (proastă) la un Crăciun şi mi-i dăduse cadou. Negru cu rosu, cel mai indecent roşu, o bucăţică de material transparentă, cu puf în faţă (tot roşu) şi cu…ţineţi-vă bine!…..clopoţel!! Erau cei mai periculoşi chiloţi pomeniţi vreodată! Dacă vreun adult i-ar fi văzut, nu putea să-şi facă decât o singură idee despre mama lui Matei şi felul în care îşi câştigă ea existenţa.

chiloti

Un singur lucru mă mai putea salva: aveau încă eticheta pe ei.

Matei n-a vorbit cu mine vreo două zile.

Iar eu am lipsit (ne)motivat de la prima şedinţă cu părinţii.

A doua întâmplare….în episodul viitor.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

3 Comentarii

  • mamarea 4 iulie 2015 at 10:35 AM

    mami daca erai celebra, se gasea macar unul care sa te comenteze, pe cine pacalesti ?

  • Cum am ajuns celebră în şcoala fiului meu. Tragicomedie în două acte (2) | Mothers And The City 4 iulie 2015 at 8:01 PM

    […] nu trecuse bine uitarea peste faza cu chiloţii roşii că am comis-o din […]

  • Comenteaza