Goin' out...

Afară miroase a iarnă. Mă iertaţi, dar Huo!

Îmi pare rău. Dar exact asta am simţit de dimineaţă, când adormită, bosumflată şi fără să fi gustat măcar din cafea, am ieşit în pragul uşii să-mi aprind prima ţigară. Nările mele, uscate după o seară în care am fumat prea mult, s-au revoltat instantaneu. Şi în secunda următoare aveam o singură imagine în minte: haine multe, puse una peste alta, în încercarea disperată de a ţine frigul la distanţă, obraji înroşiţi de viscol şi maşina înzăpezită, pe care colegii binevoitori o vor scoate invariabil zi de zi din mlaştina de zăpadă topită.
Recunosc, o detest. Vreau soare. Vreau căldură. Vreau tricouri subţiri şi rochiţe vaporoase şi pălării de soare. Vreau sa dau o fugă până la mare în weekend şi să fac plajă. Vreau miros de alge sau de gazon proaspăt tăiat.
Nu vreau frig, nu vreau bocanci, nu vreau geacă, mănuşi inutile şi căciulă trasă pe ochi. Nu vreau la munte. Nu skiez, nu patinez, nu urc pe munte şi nu mă excită aerul curat de pe pârtie. Vreau să am tenul bronzat şi nu-mi plac obrajii roşii.
Îmi place să ies atunci când cad primii fulgi din an. Cele 10 minute, în care afară încă nu e foarte frig, nu bate vântul, şi imaginea e de poveste. Aia care ţine puţin.
Iubesc Crăciunul prin ochii lui Christi. Să-l văd în zăpadă, ud până la piele, chinuindu-se să facă bulgări rotunzi. Nu-mi mai place să fiu băgată cu capul în zăpadă. Deloc. Îmi plac mirosul de portocale şi cel de cozonac cald, şi ador să fac cadouri dar nu-mi place aglomeraţia de la cumpărături. Îmi place să văd bradul în casă, dar nu mi-a plăcut niciodată să-l împodobesc. Îmi plac colindele, dar melodia pe care o ascult cel mai des iarna mă face să plâng.
Cu riscul de a-i enerva pe mulţi: NU VREAU IARNĂ!
Am zis.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza