Goin' out...

Cum a făcut MIchael să dispară frati-miu

Ura, uraa, de trei ori ora!! Anul ăsta vin în România și Coldplay, și Depeche Mode și Kings of Leon, o sa fie tare-tare!

Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre furtunosul an 1996, când a venit Michael Jackson pentru a doua oară în România să susțină un concert. Pe vremea aia aveam 16 ani și fratele meu 11. Pe vremea aia eram foarte depechistă si foarte anti-MJ, care mi se părea mainstream (deși, evident, nu știam pe atunci că mainstream se va numi mainstream).

Într-o bună zi, vine tata foarte fericit că are două bilete la Michael și că ar vrea să merg cu el la concert. M-am uitat cu silă la biletele din mâna lui, am fluturat de două ori din genele rimelate bine cu negru, am bătut din piciorul încălțat in celebrii pantofi cu plăcuță metalică marca DM și am zbierat că eu niciodată nu voi fi văzută la o asemenea oroare comercială cum mi se părea Michael. Deh, eram și eu o tânără frumoasă…

Așa că tata, văzându-mă atât de îndârjită, m-a lăsat în boii și în pantofii mei paratrăsnet și s-a dus cu frățiorul meu de numai 11 ani, cum vă ziceam.

În ziua concertului, mama i-a făcut un instructaj precis: “Ăsta e copilul, p-ăsta ți-l dau, p-ăsta să mi-l aduci înapoi așa cum îl văd și cum îl vezi.” Tata s-a enervat, că ce, el e copil, să-i spună mama să aibă grijă și a plecat trântind ușa demonstrativ împreună cu frățiorul de mână.

De aici încolo, numai istoria poate ști ce s-a întâmplat cu adevărat.

 

Au fost oamenii la magnificul spectacol, s-au întors de la magnificul spectacol târziu în noapte iar mama îi aștepta la ușă, cu sufletul la gură, să vadă cum a fost.

Și, cum a fost? Bine.

Cum era el? Mișto.

Și, v-a plăcut? Da.

Cam lipsit de entuziasm, nu ? Așa i s-a părut și mamei, dar o fi zis că deh, erau obosiți și n-a mai insistat să afle detalii iar a doua zi a uitat cu totul de viața mondenă a bărbaților din casa ei.

 

Au trecut anii, eram la o masă festivă, un Crăciun sau ceva, băusem cu toții vișinată, toată lumea era veselă și nu mai știu despre ce vorbeam, îmi aduc aminte doar că a fost ceva de genul:

  • (tata către frati-miu, hâtru) Mă mir că nu-ți uiți și capul uneori, hăhăhă!
  • (frati-miu, percutant stil ninja) Eh, lasă, măcar eu nu-mi pierd copilul la concert!

Liniște. Ochii mari, respirația tăiată, pe mama o vedeam în slow motion, ca în filme, cum se înfoaie, se ridică de la masă și zice printre dinți:

Ceee???

 

Deci treaba a fost cam așa: au ajuns la concert, au intrat pe stadion, băiatul s-a dus în primele cinci minute să facă pipi și dus a fost. Ei, acum, închipuiți-vă. Anul 1996, nu tu telefoane mobile, nu tu facebook, nu tu smartwatch-uri sa detectezi copilul, nimica-nimicuța. Găsește copilul în zecile de mii de oameni dacă poți. Partea proastă e că aveau bilete și în față, așa că nu puteai să ieși cu una cu două de pe stadion. Vlad în sus, Vlad în jos, spectacolul începuse, nu se mai auzea decât It’s black, it’s white, iu-huuu!, la toalete nu era, fetele leșinau, bodyguarzii erau și eu cu ochii leșinați la megastar, cine să fi văzut un băiețel ca  alte mii ieșind de pe stadion?

Pe tata l-or fi trecut toate căldurile, avea flashback-uri cu mama, ii auzea vocea cu ecou (ca în telenovelele turcești) care îi spunea înainte de plecare: „Ai grijă de băiat!” și deja se gândea ce rude mai are prin București ca să se cazeze la ele.

După vreo oră (din relatări), a reușit cu chiu cu vai să-l lase naibii pe megastar, Dumnezeu să-l ierte, și să iasă de pe stadion. Deja nu se mai grăbea, mergea așa abătut spre Oltcitul lui alb, când, deodată, ce să vezi?

Fiul rătăcitor stătea chircit pe o bordură la rădăcina Oltcit-ului, cu un aer spășit și dârdâind, nu se știe dacă de frig, de teamă, de bucurie că l-a văzut pe tata sau de toate trei. În noaptea aia, au decis ca toată povestea asta murdară să rămână secret, ceea ce s-a și întâmplat….pentru vreo 15 ani.

 

Morală:

  1. E bine să-ți înveți copilul ce să facă, în caz că se pierde.
  2. E rău să-ți pierzi copilul la concert
  3. What happens in Vegas stays in Vegas.
  4. Numai Michael putea să facă un copil să dispară.

Cam ca în clipul ăsta:

https://www.youtube.com/watch?v=LeiFF0gvqcc

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza