Goin' out...

Cum (nu) am fost cu copilul la Art Safari. Şi-mi pare rău…

2015-05-16 18.51.38

Sâmbătă dimineaţa. El, pe jocuri. Eu, îngrijorată de asta.

– Iubire, vrei să mergem la Art Safari?
– Safari? Daaaa…
– Nu ăla cu animale… E un loc unde putem vedea tablouri.
– Aaa… tablouri… Sincer, mama, nu prea vreau… Mă uit pe net, dacă e…
– Fii atent. Ca să înţelegi de ce e cool să mergem. (trag aer în piept)

2015-05-16 18.54.51

– Ştii cât costă un tablou de acolo? Ştii? Zeci de mii de euro, iubire. Iar noi putem să le vedem gratis. Ce zici?
– Zeci de mii? Taree… Bine, mergem.
C-aşa e în viaţă. Totul e să ştii să vinzi… Îl convinsesem. Dar marketingul din mine s-a oprit aici. Brusc, mi-am imaginat ce va urma. (ce credeam eu, mai exact, că se va întâmpla) După primul etaj o să-i fie brusc foame. Şi sete. Şi cald. Aşa că l-am lăsat şi am fugit. Singură. Şi acum să vă spun de ce am greşit.
Am intrat în clădirea Ciclop imaginându-mi că sunt cu el. La coadă la bilete s-a stat puţin. Recomand totuşi abonamentul pe toată durata evenimentului, tocmai ca să evitaţi eventuala aşteptare. Înăuntru era lume, dar spaţiul (bine ales) s-a păstrat aerisit. Era plin de străini care, mai deştepţi decât mine, îşi aduseseră şi copiii. Mulţi mai mici decât al meu. Toţi erau încântaţi. Sigur, au fost vreo doi puştani care şi-au dat coate în faţa nudurilor. Cum ar fi făcut, evident, şi fiul. Nimic grav…

2015-05-27 15.51.52

2015-05-27 15.50.52

2015-05-27 15.52.39

Cred că aici reacţia depindea mult de imaginaţia şi cultura părinţilor. Sau de cei veniţi acolo să răspundă la întrebări şi să explice lucrările. (La acest capitol, cred eu, se putea mai bine. Eu una am simţit nevoie de asistenţă şi nu am avut-o întotdeauna) Am asistat cu plăcere la lecţia dată de un tătic cu privire la Tonitza, maestrul ochilor. Şi l-am privit apoi pe puşti cum a rămas, analitic, în faţa tabloului preţ de minute bune.

2015-05-27 15.48.52

Au fost tablouri, sculpturi, chiar şi obiecte de mobilier din toată ţara, ba şi din străinătate. Artă clasică şi contemporană. Ideea cu spaţiul pentru un suc şi un sandwich a fost deasemenea bună. Precum şi cea a băimărenilor, parcă, veniţi şi cu suveniruri.
Pe scurt, am greşit. E singurul târg de artă din România iar prilejul e numai bun pentru un pic de culturalizare, la orice vârstă. Cu un pic de search pe Google, bruma de cultură pe care o am în domeniu şi un pic de promo gândit, cred că fiul de 10 ani (şi alţii chiar mai mici) ar fi avut un prim contact pozitiv cu arta clasică. Ceea ce vă dorim şi vouă, măcar la anu’:)
Iată şi (alte) câteva mostre din ce a ratat fiul, din cauza faptului că mama lui i-a subestimat răbdarea:)

  • Au fost organizate ateliere pentru copii şi tururi ghidate pentru părinţi.
  • Librăriile importante din oraş au fost reprezentate, de asemenea, la târg. Ar fi găsit deci şi o selecţie de cărţi despre artele frumoase pe înţelesul lui, ilustrate corespunzător.
Ca să nu mai vorbim de faptul că l-ar fi „cunoscut” pe Tonitza – pictorul copiilor. Puteam merge după vis-a-vis de clădirea Ciclop, la Artmark,  pentru o colecţie rară „Capodopere de Nicolae Tonitza din colecții private”. Iar după, eventual, am fi băut o ciocolată caldă. La Chocolat Ateneu
Sunt sigură că vor învăţa şi la şcoală una-alta. Dar la fel de sigură sunt că o vizită într-o expoziţie de artă înseamnă mai mult decât o lecţie din manual despre pictorii clasici. În plus, e vorba de starea de spirit. Şi de seninătate. Cele care se imprimă în suflet şi rămân acolo. Aşa pot spera că va ştii cândva să aleagă o carte bună din bibliotecă, să recunoască  o piesă de Chopin cântată la pian, şi stilul unic al lui Tonitza atunci cand va vedea un tablou al maestrului.
11304198_10200642699746924_200710582_n
Data viitoare vom merge.
Enjoy:)

 

2015-05-27 15.53.21
2015-05-27 15.55.00     2015-05-27 15.52.14

20150517_141610   20150517_140841   20150517_135817

20150517_135736

20150517_135314

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza