Goin' out...

Oblio, inapoi pe scena

oblio2

Cine nu-l știe pe Oblio, băiețelul cu capul rotund? Cel care a fost nevoit să poarte un fes conic, încă de la naştere, pentru a-şi ascunde anomalia: singurul cap rotund în lumea capetelor ţuguiate. Totuşi este acceptat în oraş, până când, după ce îl învinge pe fiul contelui cel rău, Oblio este trimis în Pădurea Fără Rost (Pointless Forest) , în căutarea “rostului – point” pierdut, alături de cățelul său, Arrow. Acolo întâlnește câteva personaje stranii, dar înţelepte, cu ajutorul cărora Oblio înțelege că toate lucrurile au un rost (point) pe lumea asta, doar că cineva trebuia să observe acest lucru. Până şi Pădurea fără rost (Pointless Forest) are de fapt rostul ei.

„Într-o ţară unde toate sunt ţuguiate, casele şi drumurile, uneltele şi ustensilele, oamenii şi capetele lor, se naşte un băieţel, Oblio, cu capul perfect… rotund. Numai că în acea ţară şi regulile sunt tăioase, iar cei care le impun fără discernământ nu iartă pe nimeni care nu s-ar supune orbeşte. Acela este eliminat, condamnat la pieire. Dar Oblio nu se lasă cu una cu două, el va reuşi să îşi impună alteritatea şi modul generos prin care i-a descoperit valoarea. Ca pe mulţi copii ai generaţiei sale, pe Nona Ciobanu a impresionat-o la modul acela profund, care lasă urme pe viaţă, filmul de desene animate ce îl are ca protagonist pe Oblio.(…) Eu, Oblio la Teatrul Ţăndărică din București este un spectacol născut din iubirea de poveste, din acele reminiscenţe culturale din copilărie care marchează fundamental, din iubirea pentru sinceritatea plină de farmecul vârstei fragede.”

 

Spectacolul pus in scena de Teatrul tandarica se joaca in cadrul Festin pe bulevard, miercuri, pe 12 octombrie.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza