Goin' out...

Tipologii pe litoralul romanesc

Va povesteam acum doua zile ca plec la Neptun si ca am asteptari mici si sperante si mai mici.

Ei bine, n-as fi crezut totusi niciodata ca o statiune pe litoralul romanesc cum e Neptunul ar putea arata ca acum 20 de ani.

Pana si minigolful ala amarat e la locul lui. Pana si bazarul liniuta parc de distractii e la locul lui.

Iar oamenii…ei bine, si oamenii sunt aceiasi, aproape,fie ei in Neptun sau împrejurimi. Si depasiti de situatii simple de viata.

1. Omul de pe strada din Mangalia.

Cautam o librarie prin acest minunat oras. Se pare insa ca cititul nu este o activitate prea apreciata aici.

Primul om oprit, prima mirare: „Li-bra-ri-eeeee?” „Da,stiti, locul acela unde sunt carti. Si cartile sunt chestiile alea cu pagini pe care sunt scrise niste litere…”

In fine,pentru ca mirarea doamnei parea sincera, am mers mai departe. Cumva,cineva trebuie sa aiba nevoie de o carte,fie ea si de bucate.

Cateva sute de metri mai incolo, incercam la un domn mai in varsta. El TREBUIE sa stie.

– Nu va suparati, o librarie cunoasteti pe aici?

– Hmmm (scarpinat in barba), librarie ziceti…

Nu e de bine….Poate n-o fi omul din oras.

– Nu sunteti din Mangalia, asa-i?

– Oo, ba daaa, de 25 de ani. Dar daca nu ma ocup cu astfel de chestii, de unde sa stiu…

Corect. Daca nu se ocupa omul cu „chestii”, nu se ocupa. Si nu stie.

Intr-un final, auzind discutia, o vanzatoare amabila striga la noi din usa magazinului:

– Aici, doamna, pe strada Rozelor e libraria!

Ii multumesc frumos tipei si ne indreptam spre acest sfant Graal al Mangaliei. Poate o fi libraria mai noua si nu stiu oamenii.

Ajung la libraria Nichita Stanescu si o intreb pe vanzatoare.

– Doamna, v-am cautat mult si bine. Ati deschis de curand?

Femeia se uita la mine ca un analfabet la o carte.

-Nu…suntem de vreo douazeci de ani aici.

 

Ooookkk!

2. Vanzatoarea de carte

Mai schimbam cateva amabilitati, doamna pare chiar simpatica, imi povesteste ca supravietuiesc cu greu, ca librariile nu pot trai numai din vanzarea de carte, ca ele, cartile, trebuie strecurate printre multe alte nimicuri (vezi Carturesti), etc, etc.

Si la un moment dat, vazand-o destul de emancipata in gandire, nu stiu ce-mi vine si o intreb:

– Imi faceti si mie o recomandare ce sa citesc? Ceva ce v-a placut dvs., eventual?

Tipa o data se lumineaza la fata, inspira puternic si cand expira aud un suierat:

– DanBrownsauPauloCoelhosauMirceaCartarescu!

 

Ooookkkk!

 

In urmatorul (fascinant) episod avem in menu:

Antrenorul de tenis, familia cu copii si receptionera.

 

 

 

 

 

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza