How they beat us

Cum ne imaginăm că va fi viața cu copii și cum va fi în realitate

Ne închipuim că odorul nostru va fi altfel decât toți ceilalți, va dormi liniștit în pătuțul lui (subliniez, în pătuțul LUI), iar când nu va dormi, va gânguri frumos în legea lui. Ei bine, copilul va face orice altceva decât să doarmă și să gângurească. În principal, va țipa din toți rărunchii, iar când vine vorba de dormit, evident, va ajunge să doarmă în patul vostru. Cum așa, doar v-ați jurat că greșeala asta o fac doar părinții slabi? Păi, ori doarme atât de puțin încât ar însemna ca toată noaptea să se desfășoare la modul luat copilul, legănat minute în șir, pus la loc, ațipit, iar luat, iar legănat și tot așa, fie vă e atât de drag să simțiți boțul acela moale și parfumat lângă voi încât pur și simplu nu vă îndurați să-l alungați singur în patul rece și neprimitor. În oricare, din situații, unu la zero pentru el.

 

Ne jurăm nouă înșine că vom fi mereu fermi și vom spune NU ori de câte ori situația o va impune. Doar că suntem total nepregătiți pentru o bucățică de om plină de energie, încăpățânare și insistență, încât am face orice numai să căpătăm un răgaz sau o clipă de liniște. Și atunci, ce facem, ce facem? Spunem DA. Ăla e și momentul când el va începe din ce în ce mai des să spună NU. Iubitule, mănâncă ciorbița. NU. Iubitule, strânge-ți jucăriile. NU. Iubitule, nu-i lua jucăria copilului. NU. Mama, vreau jucăria aia. DA. Mama, nu vreau mâncare, vreau ceva dulce. DA. Mama, vreau să dorm cu tine. DA. Vedeți? Echilibrul există întotdeauna în Univers și pe acolo pe unde ceva se duce, altceva se întoarce.

 

Suntem ferm convinse (și aici vorbesc pentru noi, doamnele) că relația cu soțul va fi la fel ca înainte. Ce dacă avem un copil? Asta nu ne va împiedica să ieșim seara în oraș, să stăm în weekend cuibăriți în brațe unul la altul sau să facem sex oricând și oriunde avem chef. Cu timpul, constatăm că apar mici inconveniente. Seara, copilul nu vrea să adoarmă și trebuie să i se spună o poveste. Până se termină povestea, ai adormit și tu, și soțul, mai puțin copilul. Sau face febră și adio ieșire la restaurant sau plecare în concediu. Cât despre sex, cred că nu mai e nevoie să vă spun că îți trebuie o oarecare doză de bipolaritate ca să te transformi de cum apune soarele din mamă care alăptează, gătește, face curat într-o pisicuță dornică și sexy. Bipolaritate am spus? Am vrut să zic personalitate multiplă.

 

Crezi că toată lumea va înțelege că ai un copil mic și poate nu mai ai timp nici să arăți ca scoasă din cutie, nici să ascunzi cearcănele alea după nopți nedormite, nici să mai ai acelașiși chef de viață. Flash news: nimeni nu înțelege și, în general, nici nu prea îi pasă. Așa că, strânge din dinți și încearcă să nu te plângi prea tare.

 

Ai visat toată viața la o casă ca din reviste, cu mobilă lucioasă și mici chestii drăguțe așezate feng-shui pe ici, pe colo. Ia-ți adio de la asta! Mobila ta lucioasă va fi plină de pete și chestii lipicioase despre care nu vrei să știi ce sunt, pe podea vor zăcea în permanență mici piese de lego sau mașinuțe în care îți vei sfășia tălpile de cel puțin câteva sute de ori, chestiile drăguțe și feng-shui vor zăcea aruncate într-o cutie preț de câțiva ani, pentru că altfel soarta lor nu va fi una plăcută iar pereții la zugrăvirea cărora ai meditat o lună ce culoare să-i faci acum prezintă fie o dungă scrijelită de la premergător fie vor fi pictați cu chestii post-moderniste *a se citi, mâzgăleli.

 

Ți-ai jurat că nu vei ceda nicio secundă eventualelor rugăminți fierbinți de a-i lua copilașului vreun animăluț. Îți spui că aici nu va fi loc de târguială. Vă dau maximum 2-3 ani. Apoi, nici măcar nu va fi nevoie de vreo rugăminte fierbinte din partea lui, ci va fi suficient să-l privești cu câtă ardoare va sufoca orice mâță vagaboandă și orice cățel pripășit prin scara blocului. Și uite așa, sfârșești prin a avea câine, pisică și eventual și un iepure pitic de Angora.

 

Îți imaginezi că vei mai avea timp și pentru micile tale plăceri: să citești o carte, să te duci la sală, să vezi un film. Da, sigur, vei avea, dacă ești dispusă să începi acum o carte și să o termini la anul, să vezi un film și să-l întrerupi fix când aflai cine a omorât-o pe tipa de la etajul 3, dacă nu te deranjează să ieși în oraș și fix când ajungi la club să te sune mama ta și să te anunțe că pruncul plânge cu lacrimi amare după tine, atunci da, se poate spune că totul e ca înainte.

 

Cariera. Cine spune că reușește în egală măsură să depună interes și în creșterea copilului, și în relația de cuplu și în carieră este, pentru mine, o eroină. Mie, una, mi se pare imposibil să îți vezi de ale tale la muncă atunci când te gândești în permanență ce face ăla mic, oare s-o purta bine bona cu el, oare a mâncat, oare i-a mai scăzut febra și când de abia aștepți să rupi ușa și să alergi acasă la el, unde micul om se va lipi de tine și va gânguri: Mamaaa, mi-a fost dor de tine!, de parcă ai fi fost plecată pe Everest și înapoi.

 

Ăsta e un alt mit: că nu se schimbă mare lucru. Mie mi se pare că TOTUL se schimbă: de la talie, sâni, relația cu prietenii (care s-au săturat să te tot aștepte până îți eliberezi tu programul și reușești să fugi o oră de acasă), interesul și energia la job și până la starea de permanentă grijă și anxietate pe care o mamă o simte în orice clipă a existenței ei. Până la urmă, de ce am mai face copii dacă ne-am aștepta și ne-am dori ca nimic să nu se schimbe?

 

sursa foto: pinterest

 

 

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza