How they beat us

Nu sunt pregătită să răspund la această întrebare…

Se apropie, cu gura până la urechi.
– Mami, stai cum trebuie. Vreau să te pup.
Îi întind obrazul, aplecată fiind asupra laptopului.
– Nu aşa! Vino mai aproape. Întoarce-te.
– Ce vrei, copile?
– Să te pup, ţi-am mai zis.
– Păi pupă-mă.
– Nu aşa, pe gură.
Ţugui buzele.
– Off, nu aşa. Tre’ să apleci capu’…
– Ha?!
– Uff, nu ştii nimic. Da’ las’ că te învăţ eu… Uite…
Îmi ia capul şi mă aşează în poziţia corectă.
– Aşa… Şi tre’ să stai cu buzele aşa…
– Da’ unde ai văzut tu asta?
– Treaba mea…
Declin oferta, în ciuda farmecului irezistibil al masculului în devenire. Care, evident face botic…
– Iubire, nu aşa se pupă…
– Ba da! Aşa! Iar tu nu mă asculţi deloc!
– Ăăă… iubire, aşa se pupă doar… iubiţii…
– Păi tu eşti iubita mea! Sau nu mă mai iubeşti?
– Eşti viaţa mea! Sigur că te iubesc…
– Atunci de ce nu putem să ne pupăm pe gură?
Pas. Uff…

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza