How they beat us

Scrisoarea unei mame imperfecte către un copil perfect

Mai este o singura zi din anul asta si, ca în fiecare an, simt nevoia să mă gândesc la ce am făcut bine sau unde am greșit față de copilul meu. Nu cred că există mamă în mintea și sufletul căreia să nu se învârtă permanent miliarde de întrebări, de angoase și nesiguranță.

Eu, una, aș vrea să-mi cer iertare ție, copilului meu, pentru clipele în care m-ai rugat să mă joc cu tine și te-am refuzat pentru că eram obosită sau fără chef. Știu că nu va mai dura mult și îmi va lipsi teribil pofta ta de joacă și de viață, știu că va veni momentul în care nu voi mai avea nici cu cine să mă bălăcesc în piscină și să mă joc de-a rechinul, să joc tenis sau handbal în casă, Monopoly sau whist, știu că nu va mai avea cine să mă sperie de moarte când ies de la baie și e întuneric în casă.

Îmi pare rău pentru momentele în care, în interminabilele cozi din trafic, tu turuiai în spate despre micile întâmplări majore din viața ta, despre colegul care ți-a făcut o farsă sau despre ce a mai zis nu știu care youtuber și eu te-am rugat sa mai taci un pic pentru că îmi vâjâie capul. Știu că pentru tine e important și iepurele ăla care ne sare în fața mașinii și kendama aia pe care o învârți mereu între degete și colegul care a zis nu știu ce poantă și mai știu și că eu sunt o persoană importantă în viața ta din moment ce vrei să-mi împărtășești orice ți se întâmplă. Știu că nu va mai dura mult și te vei închide morocănos în camera ta și că voi suferi tocmai din cauză că nu vrei să mai vorbești nimic cu mine, așa că iartă-mă și vorbește cu mine până nu mai poți.

Uneori, îmi pierd cumpătul și țip la tine. Și în exact aceeași fracțiune de secundă, îmi dau seama cât de tare urăsc eu să se țipe la mine și regret imediat că am ridicat vocea la tine. Vezi tu, și eu trebuie să învăț răbdarea și calmul pe care ți le predic ție și dacă îți spun „Scuză-mă că am ridicat vocea la tine”, să știi că o spun din inimă și că o să mă controlez mai mult.

Viața ta e plină de culoare, lumină și zgomot. A mea, de liniște și clar-obscur. Tu vrei totul imediat, eu știu că pentru orice trebuie să-ți calmezi bătăile inimii și să aștepți. După cum vezi, și tu și eu trebuie să facem niște pași și să ne întâlnim  undeva la mijloc. Și pentru mine călătoria alături de tine este plină de necunoscut și merg și eu pe teritorii total străine pentru mine. Am preferat să iau experiența vieții cu un copil pas cu pas și să rezolv lucrurile așa cum am simțit eu că e mai bine, decât să te cresc după manuale. Nu știu dacă a fost bine sau a fost rău, tu o să-mi spui peste niște ani.

De multe ori, trebuie să-ți refuz niște plăceri, nu-ți cumpăr ce vrei tu chiar dacă pot, pentru că trebuie să știi și tu că nu poți obține ce vrei de la viață doar cerând. Și mi se rupe inima când fac asta pentru că eu aș vrea să-ți dau cu ambele mâini dar trebuie să-mi mușc buzele să nu zic da la tot ce vrei tu ca să nu ajungi mai târziu un adult egoist și frustrat.

Ești un om încă mic de statură, copilul meu, dar ai un suflet atât de mare încât mă simt mândră că mi-ai dat voie să fiu eu mama ta. Faci niște lucruri care nu pot veni decât de acolo, din suflețelul ăla bun, și care pe mine mă lasă cu ochii-n lacrimi de fiecare dată, dar trebuie să-mi ascund lacrimile astea pentru că ele nu reprezintă altceva decât durerea pentru momentul când viața te va înăspri și sufletul tău își va cenzura clipele de bunătate.

Anul trecut, ai vrut tu să facem pachete și să dăm oamenilor străzii, mai ții minte cum am umblat ore în șir prin Centrul Vechi ca să dai tu cu mânuțele tale de mâncare unor amărăți? Sau cât ai plâns când ai văzut un câine lovit de mașină care agoniza pe marginea străzii și m-ai implorat să-l ducem la veterinar dar n-am putut sa-l ridic de acolo? Sau când ai cărat tu pungile grele ale unei bătrâne care se chinuia cu ele pe stradă, o știu și p-asta, deși tu nu mi-ai spus-o. Sau cât  te necăjești la orice știre cu animale chinuite sau schingiute și îți promiți că atunci când vei fi mare, o să ai bani mulți ca să faci adăposturi pentru ele?

Sau când te-ai ambiționat tu să iei bursă ca să donezi banii copiilor bolnavi? Eu n-am știut că asta ai de gând să faci și te-am suspectat că vrei să mai strângi bani pentru e știe ce joc stupid.

Tot ce sper că ți-am dat ca să poți să răzbești în lumea asta este un suflet bun și tolerant, dragostea pentru familie și un spirit drept. Atât și nimic mai mult. Pentru orice altceva ai putea deveni sau avea este doar meritul tău.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza