How they beat us

Teritorii ocupate

kiki

Pe la 30 de ani aşa **, trăieşti liniştită, într-o casă pe care ţi-ai făcut-o cum ai vrut tu şi unde dacă ai chef să ţi laşi paharul de vin pe masă, îl laşi, fără să îţi pui problema că îl dărămă cineva.

Pe la 30 şi ceva apare copilul, de orice sex ar fi acela, casa se schimbă radical, nimic pe mese, că învaţă să meargă şi să nu tragă, să nu se lovească, să nu, să nu. Copilul, pe măsură ce devine mai independent, cucereşte noi şi noi teritorii, îţi ocupă dulapurile, noptierele, sertarele, mesele, buzunarele, genţile, patul, maşina, tot ce vede în faţa ochilor şi tot ceea ce nu vede, pentru că finally îţi cucereşte şi mintea şi gata. Eşti terminată.

Ei bine, când, la un moment dat lucrurile par să se mai liniştească, ai capitulat, ai cedat tot şi ai reuşit cu chiu cu vai să-ţi strecori nişte me time în propria ta casă  se întâmplă următoarele: aştepţi să nu se mai audă niciun zgomot din camera micului cuceritor, îţi dai drumul la apă în cadă, îţi iei paharul de vin, ăla care nu mai are loc pe masa din living, îţi iei cartea, aia care nu mai are loc pe noptieră şi te bagi în baie, sperând la ce altceva dacă nu la linişte. Închizi ochii, înainte să te apuci de citit când, deodată, zbang, cartea se prăbuşeşte în cadă, iar paharul de vin o urmează într-o fracţiune de secundă.

E pisica. S-a supărat că ai ocupat marginea căzii, unde stă ea.

 

 

**vârstele sunt relative, completaţi cu ce vreţi

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza