Goin' out..., Hurry no Worry, Keep it simple...

Ce să nu facem în vacanţele cu copiii

(guest post de Cristina Neacsu. Mama de baiat)

Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine majoritatea vacantelor petrecute in copilarie cu parintii in strainatate au fost un cosmar. Nu stiu la altii, dar la mine notiunea de vacanta o include neaparat si pe cea de „fun=distractie“, indiferent daca e la mare sau la Florenta. Ale mele vacante au fost orice, numai distractive nu. Abia asteptam sa se termine sa ma intorc acasa sau la scoala. Vacantele, in marea lor majoritate, erau o cursa contra cronometru de asimilare culturala in regim de „binging”. Ne sculam dimineata devreme ca la ora 9 cel tarziu, fie ea canicula sau furtuna porneam la vizitat intr-o frenezie de parca a doua zi venea asteroidul si radea toate muzeele de pe fata pamanatului, iar noi cei care am fi supravietuit trebuia sa incercam sa ramanem macar cu niste amintiri frumoase, fie ele si dureroase fizic si psihic deopotriva. Mai mult, daca eram obosita sau indrazneam sa spun ca nu mai pot sau doamne fereste ca nu ma vreau picturi, statui sau monumente riscam sa mi-o fur rau de tot pe motiv de copil nerecunoscator care nu intelege ce incearca parintii sa ii ofere ca sa ii deschida mintea care mai tarziu o va ajuta in viata sa…. blah, blah, blah…orice, dar nu in ritmul asta, fie-va mila va rog. Pentru ca oricat de multe explicatii ii dai, un copil de 7 ani nu va intelege mai mult decat poate din Rondul de noapte, mitologia greaca sau La Pieta. Si desi Leonardo da Vinci poate fi „servit” si la modul fun, eu am avut parte de experiente austere, de parca la intoarcere trebuia sa dau examen in fata Inspectoratului Scolar din ceea ce am invatat. 

Sunt convinsa ca in sinea lor ai mei erau bine intentionati. Insa chiar daca rationamentul tau ca parinte este in linia „nu stim cand mai ajungem acolo, sau daca mai ajungem vreodata, sau daca vom mai avea bani sa mergem si la anu’, discutia se reduce in cele din urma la raportul cantitate-calitate. Mai bine ramane copilul cu ceva mai putin cantitativ dar memorabil, decat cu mult si confuz, plus o repulsie de a merge cu parintii oriunde in viitor.

De aceea, dupa ce am avut si eu copil, si calatori fiind si noi, am jurat sa nu fac precum au facut ai mei si vacantele sa fie in primul rand fun, bazandu-ma si pe faptul ca fun fiind, va asimila mai usor si ceea ce doream noi ca parinti sa ii prezentam. Pentru ca daca e sa vina apocalipsa, riscurile sunt sa disparem si noi odata cu muzeele si nici nu vom stii ca au existat vreodata. De aceea am incercat sa dozez activitatile educative in primul rand in functie de interesele copilului, dar si de cat stiam ca poate rezista umbland 4-5 ore intr-un oras strain plin de turisti, fie el Viena, Salzburg, Budapesta sau mai nou Paris, caci aici ma voi opri azi in Orasul Luminilor, cu mentiunea ca si vacantele precedente au urmat acelasi model.

Si voi incepe neconventional, prin a va spune ce ce NU am inclus in program si de ce:

Nu am inclus in aceasta vizita nici un obiectiv care era prea departe de orasul propriu.zis. Copilul de aproape 7 ani fiind prima oara la Paris, nu avea nici un rost sa ne napustim sa facem „totul“ si sa clacam in 2 zile, cand oricum sunt atatea de vazut/facut in centrul orasului. Deci nu am mers la Disneyland, pentru ca am considerat mai eficient sa facem o alta excursie separata acolo de 2-3 zile, ocazie cu care vom merge neaparat si la Cite de la Science (Orasul stiintei, situat la periferie si el), un imens pavilion de experimente si jocuri legate de fizica, chimie, astronomie unde copii pot misuna in perfecta siguranta primtre descoperiri si inventii incercandu-le in acelasi timp. Nu am inclus nici Palatul Versailles, pentru ca din experientele austriece precedente am invatat ca palatele, castele si gradinile lor aferente sunt excelente piste de alergare si sport, dar cam atat deocamdata. Nu am inclus nici Luvru (desi intre altele au un Kids Program interesant in special pentru copii carora le place pictura si desenul) pentru ca mi-a fost greu sa decid ce sectiuni sa selectez pentru el sa le vada in doar o jumatate de zi fara sa il torturez. Deci ramane si asta pe data viitoare!

Acestea fiind spuse, vacanta de o saptamana cu copilul la Paris am organizat-o cam asa: o activitate pe zi luand in considerare aglomeratia, timpul de deplasare si timpul de asteptare (la Paris trebuie sa calculezi timp de asteptare la orice si sa nu uiti ca francezii incearca sa rezolve orice problema in primul rand vorbind, ceea ce ia mai mult timp decat de exemplu la Viena). Deci, o activitate pe zi, educationala dar si distractiva, in care m-am axat pe stiinta, natura si aer liber obligatoriu in astfel de situatii, pentru noi cel putin. Copilului placandu-i animalele si stiintele naturii am insistat pe acvarium Cineaqua aflat langa Turnul Eiffel si Muzeul National de Istoria Naturii (care include o menajerie de animale, o galerie a evolutiei umane, o galerie de paleontologie, o sectie de mineralogie si un pavilion pentru copii, toate situate in Gradina Botanica din Paris care este un vast parc cu sera, flori, arbori si alei in aer liber, in plin centru al orasului, www.mnhn.fr).

Aquarium de Paris,CinA©aqua, Paris 2011

De asemenea am vizitat Palais de la Decouvertes (Palatul descoperirilor), situat la doi pasi de Champs Elysees, care are o sectie de astronomie, una de sunet si lumina, expozitie de dinozauri, evolutie umana sau alte expozitii temporare, un loc in care copii impreuna cu adultii lor pot experimenta, atinge sau participa la tot felul de activitati educative in aceste domenii. Nu in ultimul rand, Parcul Zoologic din Paris (Zoo de Vincennes, parte si el din MNHN), situat putin mai la periferie, un drum de aprox 20 min cu metroul, a fost la mare inaltime si a ocupat toata acea ultima zi de vacanta, fiind o binemeritata gura de aer proaspat departe de nebunia orasului.

Am lasat timp pentru plimbari la Tour Eiffel, pe Champs Elysee, in Place Concorde cu expozitii in aer liber, in Jardins de Tuileries pana la Piramida de la Luvru si inapoi, dar si pentru iesit la restaurant, iar intr-o seara am fost chiar si la film, ocazie cu care am vazut Opera si cateva bulevarde frumos luminate seara tarziu. Am lasat mereu timp pentru odihna intre activitati si nu ne-am trezit in nici o dimineata cu alarma. Ne-am asezat la o cafenea sau pur si simplu pe niste trepte oricand eram obositi, sa mancam o inghetata sau un hot-dog, sau doar sa bem o apa sau o ciocolata calda. Ne-am plimbat cu metroul, dar si pe jos doar ca sa vedem orasul si luminile fara un scop anume. 

parias

Am cumparat toate biletele de intrare in avans online pentru tot ce am planificat evitand astfel cozile interminabile la aproape orice si am luat tichet de transport pe toata durata vacantei pe zona pe care stiam ca ne vom deplasa.

Per total pot spune in numele copilului ca acesta s-a distrat foarte bine, a invatat lucruri noi, a vazut locuri interesante si atunci cand imi cere tableta ca sa construiasca Turnul Eiffel in Minecraft, sau cand vrea sa deseneze templul de la Madeleine, sau cand imi spune ca „p-ul” de la Champs nu se aude cand il pronunti, pot spune chiar ca abordarea mea educational-culturala a fost eficienta … si distractiva.

Si nu! N-am sa-mi scol copilul niciodata la 6 dimineata sa vada rasaritul soarelui la mare, oricare mare ar fi ea. Tatal lui zice ca atunci cand va creste mare, il va descoperi singur, dupa o noapte alba, cu cine va vrea el.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza