Hurry no Worry, Keep it simple...

10 greseli pe care le facem legat de periajul dintilor copiilor

Pentru a fi siguri că procedăm corect, am întrebat un medic specializat în Stomatologia Pediatrică despre greşelile pe care unii părinţi le fac, atunci când vine vorba de periajul dentar al copiilor. (marturisesc, habar n aveam ca trebuieschimbata periuta dupa raceala)

1. Periajul începe atunci când copilul are toţi dinţii temporari pe arcade.

Conform recomandărilor internaţionale, îngrijirea orală trebuie să înceapă din prima zi de viaţă, iar periajul trebuie efectuat încă de la erupţia primului dinţişor (cu periuţa-degetar, fără pastă de dinţi).

2. Atunci când copilul este necooperant, acesta scapă de periaj.

În cazul în care cel mic nu acceptă periuţa, nu doreşte să îi fie curăţaţi dinţişorii sau nu deschide guriţa, părintele trebuie să insiste, însă într-un mod adaptat nevoilor copilului: să joace un joc de rol, periindu-şi unul celuilalt dinţii, să creeze un model prin exemplul personal, să găsească un cântecel sau un filmuleţ cu personajul preferat al copilului. O altă variantă ar fi să încerce folosirea unei periuţe electrice, care acţionează mult mai rapid decât cea manuală.

3. Nu folosesc aţa dentară pentru copii.

De la o anumită vârstă, dinţii copiilor tind să devină foarte apropiaţi, lipiţi, creând spaţii în care periuţa nu poate curăţa. Aţa dentară este recomandată special pentru aceste zone, eliminând resturile alimentare dintre dinţi şi prevenind apariţia cariei pe doi dinţi dintr-odată. După ce este folosită, aţa se spală cu apă şi se refoloseşte până începe să se desfacă în fire subţiri.

4. Copilul nu beneficiază de şedinţa de periaj profesional în cabinet.

De două ori pe an, în general, fiecare copil ar trebui să facă o vizită medicului dentist pentru un control de rutină şi pentru periajul profesional. Pastele speciale şi instrumentarul folosit curată dinţii de placa bacteriană ce nu poate fi îndepărtată complet prin igienizarea acasă.

5. Copilul este lăsat să îşi perieze singur dinţişorii.

Chiar dacă cel mic insistă să se perieze singur, înainte sau după această părintele trebuie să cureţe la rândul său dinţii şi gingiile celui mic, fără a-l descuraja. Până la vârsta de 8 ani copilul nu poate efectua un periaj corect şi eficient.

6. Mişcările folosite nu sunt corecte.

Periajul se face curăţând dinţii dinspre roz spre alb, de la gingie spre dinte, cu mişcări verticale, pe faţa interioară şi exterioară. Nu se va plimba periuţa pe orizontală, pentru ca astfel placa bacteriană este mutată de la un dinte la altul şi între dinţi. Partea masticatorie a măseluţelor se periază dinspre spate spre faţă, cu mişcări scurte.

7. Periuţa nu este schimbată la intervalele recomandate.

      O periuţă folosită pentru mult timp devine ineficientă. În plus este plină de bacterii, mai ales după o    răceală. Recomandarea este ca periuţa să fie schimbată o dată pe anotimp şi imediat după un episod    de gripă sau răceală.

8. Periajul durează prea puţin.

Periajul trebuie să dureze minimum 2 minute – timp necesar compuşilor din pasta de dinţi să acţioneze şi părintelui să cureţe corect toţi dinţişorii. J

9. Copilul primeşte alimente după periajul de seară.

Este important ca înainte de culcare, după periaj, copilul să nu mai primească decât apă, deoarece un procent crescut de carii se dezvoltă pe timpul nopţii, când secreţia salivară este scăzută.

10. Periajul nu se efectuează în fiecare zi, dimineaţa şi seara.

Unii copii au tendinţa să spună că sunt obosiţi, că le este somn şi nu mai vor să se spele pe dinţi. De asemenea, pe parcursul vacanţelor, în tabără sau la bunici, când sunt mai relaxaţi, tind să sară peste periajul de dimineaţă sau, de cele mai multe ori, peste periajul de seară. Aceştia trebuie încurajaţi să facă acest mic efort, pentru ca vizitele la medicul dentist să fie mai rare şi mai plăcute.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza