Keep it simple...

Aparatul dentar. Cu bune și rele…

 

Evident că fi-miu și-a dorit aparat. La fel cum și-a dorit PSP sau Kendama. Și i-am și pus, nu de alta dar chiar avea nevoie. Și la fel de evident, odată euforia trecută, au apărut strâmbăturile. „Auzi, mama, da chiar nu pot să mănânc chips-uri? Și cum adică un an și jumătate nu mestec gumă? Da’ mă jenează… Da’ chiar tre’ să mergem la control așa des?”… Acum, sigur că am încercat să îndulcesc situația și să mai fac o concesie-două. I-am acceptat o pungă de alune… și m-am trezit că i s-a deplasat bracketul. Precum și cardul meu odată cu el, în alte scopuri decât cele plănuite. Interviul de mai jos a venit ca o consecință logică. 

Acum toată lumea poartă aparate dentare. Chiar așa de nevinovate sunt?

Dr. Ruxandra Gardef: Absolut nevinovate! Aparatul în sine nu face niciun rău, nu implică niciun risc, nu reprezintă sub nicio formă o problemă. Citeam zilele trecute într-un articol publicat de Asociația Americană de Ortodonție că primele aparate, desigur, rudimentare, au apărut încă din antichitate, că arheologii au găsit chiar și la mumiile egiptene diverse dispozitive menite să corecteze dantura. Dincolo de insolitul acestor descoperiri, aparatele dentare se folosesc cu siguranța de două sute de ani, iar în ultimii 50 de ani chiar la nivel de masă. Prin urmare, a fost vreme de teste. Am beneficiat la rândul meu de tratament ortodontic, iar radiografia mea arată acum impecabil. În schimb, un medic neexperimentat sau care ia decizii pripite, acesta chiar poate face rău. Un aparat ortodontic poate fi prost pus, dar acest lucru ține în totalitate de competența medicului. În principiu, dacă alegem cu grijă cabinetul, medicul la care mergem, aparatul dentar face doar bine. Sunt tehnologii folosite de zeci de ani la nivel mondial, efectele pe termen lung au fost studiate în profunzime, iar știința a avansat așa de mult, mai ales în ultima vreme, încât ne uluiește și pe noi, medicii. Este fascinant ce se poate face! Dacă tratamentul este condus cu profesionalism, aparatul dentar nu face niciun rău. Această premisă a avut niște consecințe interesante, mai ales la nivelul percepiei publice. În lumea vestică, de pildă, aparatul dentar a devenit așa de apreciat, încât, în majoritatea cazurilor, trebuie să se și vadă. Fiind vorba de un tratament foarte scump, acest dispozitiv a devenit un semn de standing, care semnalează tot felul de lucruri valorizate social, de la un anumit statut și lejeritate financiară, până la educație, implicare, responsabilitate și grijă pentru propria persoană. Ceea ce contrastează cu ceea ce știm că se întâmpla cu vreo zece-cincisprezece ani în urmă în România, la copii mai ales, cu glumele referitoare la sârmele de prin gură, prilej de răutăți și de înțepături între colegi. Lucrurile s-au schimbat, inclusiv la noi. Iar în afară e déjà nebunie: copiii sunt cei care plâng și cer aparatul dentar, pe care l-au văzut la colegi, e un fel de modă, ceea ce i-a încurajat pe unii comercianți să răspundă acestei cereri cu diverse produse, aparate dentare false și vândute la prețuri mici, pe post de accesorii. Doritorii și le puneau singuri acasă, nu știu exact prin ce metodă, pentru că nu-mi imaginez cum ai putea să îți lipești așa ceva de dinți. Trebuie să precizăm, însă, că acest lucru este extrem de periculos. Nu există prostie mai mare ca asta!

De ce spui asta? Ce s-ar putea întâmpla?

Dr. Ruxandra Gardef: Ceea ce nu cred că înțelege lumea este faptul că orice forță aplicată la nivelul cavității orale chiar acționează, inclusiv propria limbă, mușchii, obrajii. Imediat ce ai pus ceva – acționează, iar copiii ajungeau să se automutileze cu jucăriile astea. Din această perspectivă poate că trebuie să precizăm că, deși există tot felul de mitologii numai bune de spulberat, povestea cu sugarul care își bagă degetele în gură și își deformează dantura nu este tocmai o legendă. Suptul degetului pune presiune pe dinți, mai mult pe cei superiori, copilul trage realmente de ei și în timp, în ani, îi mută, apar malformații, unele foarte urâte și greu de corectat. Iar principiul invers, anume că, dacă ne-a fost ușor să stricăm, ar trebui să fie la fel de ușor să și reparăm nu este neapărat valabil, pentru că, în cazul sugarilor, aceste modificări se fac o dată cu creșterea osoasă și craniană și atunci dezvoltarea în sine este influențată de acțiunea acestui deget. În cazuri extreme, se deformează și oasele maxilare. Desigur, există și cazuri ușoare, precum este posibil să nu se întâmple nimic. De la caz la caz.  Dar tot nu e o idée bună să lăsăm copilul să sugă degetul.

Mai sunt și alte lucruri cu potențial risc pe care le facem în viața de zi cu zi fără să ne dăm seama că ne-ar putea strâmba dinții, de pildă?

Dr. Ruxandra Gardef: Sunt multe comportamente vicioase din perspectivă stomatologică. Există, de exemplu, malformații caracteristice diferitelor meserii, de exemplu. Cizmarii, care țin cuiele între dinți – caz în care apar tot felul de modificări de poziție a dinților sau o serie întreagă de abraziuni patologice. Persoanele care lucrează foarte mult la birou au tendința, uneori, să roadă creionul, producându-și, la fel, diverse schimbări nedorite la nivelul dinților. Fără legătură cu profesia lor, persoanele care strâng din dinți în somn – în toate formele și gradele în care se manifesta Bruxismul – își produc o abrazare accentuată a dinților, de aceea e bine fie să căutăm soluții pentru a elimina cauza – ceea ce e greu, pentru că, de multe ori, asta implică diverse forme de terapie psihologică, mă rog, în cazul în care nu vorbim de lucrări dentare prost adaptate, de ocluzii vicioase – care se rezolvă prin echilibrare ocluzală, după care pacientul încetează să mai strângă din dinți. Până nu eliminăm cauza, o soluție ar fi să să folosim niște gutiere speciale din silicon, care reprezintă o suprafață moale între suprafețele dentare, astfel încât să nu se mai producă această abraziune. Dincolo de problemele legate de modificarea poziției dentare, există tot felul de alte patologii profesionale, cum ar fi boala șoferilor de TIR, de pildă, care ajung să facă patologie paradontală gravă, pentru că, stând cu zilele într-o mașină, la volan, și dormind prin parcări, nu reușesc să respecte cu strictețe normele de igienă.

 

Și cum îți dai seama că e o problemă cu aparatul?

Dr. Ruxandra Gardef: Greu. Foarte greu, pentru că pot fi problem grave, dar nu foarte evidente. Un semn rău este dacă tratamentul nu evoluează. Dacă trec luni și luni de zile și nu vedem niște modificări, ceva este în neregulă. E greu de spus cât ar trebui să dureze până se vede o schimbare. Există pacienți la care dinții se mișcă în câteva ore. Eu am fost în situația asta, de pildă. Și chiar mi-am dat jos arcul – ceea ce chiar nu recomand nimănui! Eram în facultate eu, dar e bine ca ceilalți să știe că nu umblăm la aparat singuri, în nicio circumstanță! La unii pacienți se vede după săptămâni sau luni, e greu de spus, depinde de structura osoasă, de mulți factori, doar medicul poate aprecia. Un alt semn rău este dacă apar retracții gingivale în cursul tratamentului, ceea ce e un lucru relativ simplu de sesizat, îți dai seama în oglindă. Retracțiile nu sunt uniforme, se văd. De asemenea, dacă apare mobilitate dentară, dacă ți se mișcă dinții la modul că dai cu mâna și se mișcă, aceasta este cu adevărat o mare problemă. Oricum, nu trebuie ignorant niciunul dintre aceste semne. Mai există și situațiile în care ne facem rău singuri, pentru că menținerea igienei cu aparat dentar este dificilă. Necesită atenție, nu trebuie ignorată sub nicio formă pentru că, bineînțeles, având o întreagă instalație pe dinți retenția alimentară e mult crescută, trebuie igienizat totul absolut după fiecare masă, trebuie curățat locul dintre brecheți, pe sub arc, se folosesc periuțe speciale. Altfel, apar carii imediat. Oricum, pentru pacient este foarte greu să-și dea seama că este o problemă cu aparatul, de aceea este mai bine să avem recomandări înainte să alegem medicul, să știm sigur la cine mergem. Eu plec de la premisa că oamenii știu ce fac, dar sunt și situații în care poate nu ajungem chiar la cine trebuie…

Aparatele sunt scumpe! De vreme ce efortul financiar nu este tocmai mic, ar fi interesant să știm dacă pot fi puse aparatele, cel de sus și cel de jos, la distanță unul de altul sau e absolute necesar să mergem în paralel.

Dr. Ruxandra Gardef: Este o întrebare pe care mi-o pun foarte mulți pacienți și voi răspunde, sper eu, foarte limpede: niciodată nu punem aparat doar sus sau doar jos pe motiv că doar sus am dinții strâmbi! Motivul este cât se poate de logic. Dacă mut dinții de sus, nu vor mai călca bine pe cei de jos. Dinții trebuie mutați unul în funcție de celălalt, întotdeauna. De aceea, dacă realizezi o lucrare pe arcada superioară, o coroniță, spre exemplu, întotdeauna iei și amprenta inferioară. Nu se poate altfel. Tratamentul merge în paralel și depinde foarte mult de planul inițial. Sunt cazuri în care se pun ambele aparate deodată, dar e neplăcut, adaptarea este un picuț mai grea pentru pacient. Eu am preferat să mi le pună pe ambele deodată, măcar să trec printr-un experiment nu tocmai confortabil o singură dată. Dar în principiu se pun la distanță de o lună-două unul de celălalt. Dar nu există idea că am încheiat sus și acum începem jos. Este imposibil să faci așa ceva. Cam 90 la sută din timp, le ai pe amândouă în gură. Și, de principiu, se dau jos amândouă deodată. Dacă ne referim la bani, mai bine mai așteptăm și mai strângem niște bănuți, până când ni le permitem pe amândouă. Un medic bun va refuza un client care se încăpățânează să dorească aparat doar sus, în primul rând pentru că și consecințele sunt destul de grave. Pacientul nu mai închide gura, se distruge articulația, mușchii încep să compenseze. Trebuie să știm că ocluzia este unul dintre principalii factori de reușită a oricărui tratament. Un milimetru reprezintă un Everest în gură. Un milimetru nu te mai lasă să închizi gura, la propriu. Consecințele sunt dezastruoase, organismul este un angrenaj extrem de inteligent, căruia îi comandăm doar acțiunile, fără să știm care sunt, mai exact, resursele pe care le mobilizează pentru a executa. În cazul unei proaste ocluzii, de pildă, musculatura, părțile moi încearcă să compenseze acest defect și se schimbă totul. În rău, desigur. Noi, de pildă, nu lăsăm pacienții până nu verificăm că ocluzia este perfectă, chiar lor li se pare că e totul în perfectă regulă.

Care sunt alimentele total interzise atunci când porți un aparat dentar?

Dr. Ruxandra Gardef: În primul rând trebuie să precizăm că nu doar copiii poartă aparat. Aparatele dentare merg la orice vârstă, este un mit acela că am fi prea bătâni și nu mai avem ce să facem. Aparatele mobile au un regim special, desigur, dar… Sigur, sunt niște diferențe în funcție de vârstă, pentru că una e să corectezi poziția dinților într-un os în formare, într-un os moale, și alta este la unul gata format, dar, de principiu tehnicile au avansat, așa cum spuneam, uluitor de mult, așa că nu ai cum să-i spui unui pacient ‘uite, dacă erai mai tânăr, mergea mai bine ‘. Am făcut această precizare pentru că urma să spun că alimente total interzise, de fapt, nu există. Sigur, le spunem copiilor că sunt total interzise ca să nu riscăm, pentru că ei nu știu și nu vor avea grijă, dar în cazul unui adult, problema poate fi gestionată. Prima regulă este că nu poți să muști. Când ai aparat dentar, totul este tăiat bucățele și mâncat cu furculița. E bine să nu mănânci alimente foarte lipicioase, produsele cu caramel, de pildă, care se lipsesc peste tot și pot decalibra aparatul. Sâmburii de tot felul, alune, nuci, tot ce este de ronțăit, prezintă un risc, pentru că pot intra și uneori pot dezlipi brecheți. Eu, de pildă, cu multă grijă, am reușit să mănânc cam orice. La un moment dat simți ce poți și ce nu poți.

Pe doamna doctor Ruxandra Gardef o găsiți la clinica Signature Smile

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza