Hurry no Worry, Keep it simple...

Catalogul la control…

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la momentul ăla (inevitabil) în care mama, (cu o mână în şold şi o sprânceană ridicată), în mijlocul bucătăriei, fix în timpul mesei de prânz de sâmbătă, mă întreba, pe un ton inconfundabil: „Şi? Ce note ai mai luat săptămâna asta, Egi? (prescurtarea de la Egizia)” parcă îmi rămâne şi acum dumicatul în gât. Acu’ să ne înţelegem, eu una nu aveam prea multe de ascuns. Dar tot simţeam furnicături pe ceafă şi tremurat în degete când scoteam carneţelul din ghiozdan şi îl dădeam spre control cerberului. Că doar de ce scria acolo profa de latină şi ăla de franceză şi uff, mai ales ăla de mate, depindea sucul cu colegele, la cofetărie sau dimpotrivă, apa de la chiuveta şcolii, de a doua zi şi din zilele ce aveau să urmeze.
Prin liceu, când chiar aveam şi motive de îngrijorare, au început să apară şi soluţiile. Mizam în primul rând pe faptul că mama, plecată toată ziua prin turnee, nu avea timp să treacă pe la şcoală. De vorbit la telefon cu profii nici atât. Cât despre carnet… de imaginaţie nu am dus lipsă. De cele mai multe ori, „era desigur la diriga”. Uneori îl „uitam” la şcoală. Altădată mi l-a rupt o colegă geloasă că îi furasem iubitul. Sigur, reuşeam cumva să redresez situaţia până la finalul trimestrului aşa că toată lumea era fericită.
Anii au trecut, fiica a devenit mamă şi lucrurile… păi normal că s-au schimbat.
– Christi, dă-mi şi mie carnetul de note să văd şi eu ce şi cum….
– Carnetul de note? Mamaaaa… nu pot să cred că îmi ceri asta!
Mă uit la el. Cam cum se uita şi mama, săraca, la mine. E roşu la faţă… E clar.
– Christi? Carnetul?
– Nu ţi-l dau. Şi ştii de ce? Pentru că asta înseamnă că nu ai încredere în mine. Iar asta nu mi se pare în regulă.
Na, poftim. Că la asta nu prea mă aşteptam…
Dacă aş suna-o pe diriga, ar fi şi mai grav. Nici apele cele curgătoare ale Ozanei nu m-ar mai spăla vreodată în faţa fiului. De ajuns la şcoală-exclus. N-am timp să ajung nici la shopping, ceea ce e (încă) mult mai grav.
Şi uite aşa am ajuns la subiectul articolului de azi…
Ce-aţi spune dacă de pe telefon, de la calculatorul de la muncă, sau de pe tableta cu care mergeţi chiar şi la cafea cu prietenele, aţi putea să aflaţi nu doar notele şi absenţele fiului ci şi la ce materie are, spre exemplu, probleme? Unde merge bine, unde nu merge aşa bine, unde trebuie să-l mai verificaţi sau să-l ajutaţi? Başca să vorbiţi cu profesorii. Başca să aflaţi care sunt cărţile recomandate de ei. Asta în loc să staţi la interminabilele şedinţe cu părinţii, programate fix când aveţi bilet la teatru…
Sau, ca să înţelegeţi şi mai bine: cum ar fi ca, în loc de discuţii cu mâna în şold, să primiţi zilnic câte un sms care să vă povestească silenţios tot ce trebuie să ştiţi de peste zi? Nu-i aşa că ar fi mişto?
Catalogul Electronic se numeşte soluţia de care vă spun. Este un pachet digital de la Telekom cu  acces  la platforma educationala interactivă Adservio. Acuma, trebuie să ştiţi că pachetul de bază include o tabletă Lenovo MIIX 310 cu sistem de operare Windows 10 preinstalat pentru profesori şi conectivitate mobilă 4G (prin SIM) şi acces la platforma Adservio. Preţul porneşte de la 1,99 euro pe lună, per elev, fără TVA. Preţul final pentru fiecare unitate de învăţământ se calculează în funcţie de volumul de tablete şi numărul de elevi din fiecare unitate. Suma lunară per elev se plăteşte doar 9 luni pe an. Că doar mai există şi vacanţa de vară…
Eu zic că merită încercat. Pentru toate motivele de mai sus şi câteva în plus, pe care le găsiţi aici
Vă aşteptăm părerile pe blog şi pe pagina de Facebook. (P)

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza