How they beat us, Keep it simple...

Dați-le adevărul copiilor. Îl pot suporta.

Nu știu și nu în înțeleg de ce avem tendința de a idealiza lucrurile și experiențele prin care trecem, de ce simțim nevoia de a înfrumuseța și netezi cumva ce am trăit atunci când le servim pe o tavă de argint celorlalți. Cum te simți? Bine. Cum a fost la petrecere? Extraordinar. Cum a fost examenul? Floare la ureche! Cum e la școală? Îi place copilului? La nebunie. Și facem asta și în relația cu copiii noștri. Mama, ce ai, nu te simți bine? Nuu, n-am nimic. Tata, o să fie greu să-mi găsesc un job? Cine, tu? Nici vorbă! Șamd.

Eu, una, prefer adevărul la orice oră, chiar dacă îmi dă dureri de cap și bătăi de inimă.

De exemplu, aș prefera să-i spun fiului meu că:

  • În viața asta nu ți se cuvine nimic. Nu ești mai special sau mai privilegiat decât alții. Dacă tu crezi altfel, trebuie s-o dovedești. O dată ieșit pe ușa casei părintești, trebuie să fii atent. Atent la ce spui, cui spui, ce faci și ce nu faci. Nu are nimeni răbdare să vadă ce intenții ai, de fapt.
  • Ar fi bine să te însori după multă introspecție și gândire. În primul rând, să te întrebi tu pe tine dacă ești pregătit să-ți împarți patul viața și casa zi de zi cu aceeași persoană. Că dacă ești genul care se plictisește repede și nu-și dorește decât distracție, fără responsabilități, ar fi de preferat să mai aștepți, să mai copilărești. Că femeia aia pe care ți-o alegi trebuie să fie un om care să te facă să râzi și să aibă multe lucruri în comun cu tine, altfel, inevitabil, drumurile vi se vor despărți. Că trebuie să știi și dacă îi place la mare, ca și ție, și dacă îi place sportul, ca și ție, dacă își dorește copii, ca și tine, și toate astea înainte de a face pasul, nu după.
  • Că trebuie să-ți alegi cariera ca și femeia. Că altfel vei înnebuni făcând toată viața un lucru care nu-ți place. Și că, să nu ne îmbătăm cu apă chioară, pasiunea pentru job e un eufemism, cu toții muncim ca să trăim, în principiu, așa că da, gândește-te să faci și bani buni din treaba asta.
  • Trebuie să vezi și jumătatea goală a paharului. Sau, altfel spus, ar fi bine să te gândești și la părțile practice ale vieții. Vrei să-ți iei o casă în afara orașului? Gândește-te dacă ai cu ce să o întreții și ce vei face cu copiii când vor merge la școală. Vrei copii? Gândește-te dacă ai cu ce să-i crești și dacă ești dispus să-ți schimbi viața aia în care dormi până la 12 sau faci niște petreceri monstruoase ori de câte ori ai chef. Vrei să fii un mare manager? Foarte bine, dar gândește-te dacă vrei să-ți petreci 14 ore pe zi la birou sau prin ședințe.
  • Nu e musai să faci ce zic părinții. Calea lor nu e obligatoriu calea cea bună. Și nici viața clasică, aia cu nevastă, copil și cățel nu e obligatoriu drumul spre fericire. Poate că vei vrea să fii burlac până la 50 de ani, poate că nu-ți vei dori copii, poate că îți vei dori să stai cu chirie toată viața dar, în schimb, să călătorești. Poate că pe tine asta te va face fericit și e suficient, nu trebuie să faci ca noi.
  • Vrei să pleci în străinătate. Foarte bine, dar nu trebuie să te aștepți să curgă lapte și miere acolo. O să constați tu singur dacă ești făcut pentru o viață departe de ai tăi și dacă vei vrea cu adevărat asta.
  • Nu vreau să te mint că, dacă vei avea 10 pe linie la școală, vei avea succes în viață. Se prea poate să nu. Se prea poate să nu-ți folosească la nimic notele alea din catalog. Aș prefera să te știu un om normal, sănătos la cap și suflet. Căci succesul în viață e o chestie așa de fragilă și o combinație inexplicabilă de agilitate, istețime (nu inteligență), șansă și carismă.

Adevărul e, dragul meu, că nu vreau să te mint. Va fi greu, va fi al naibii de greu dar e mai ok să te aștepți să fie așa și nu altfel.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza