Hurry no Worry, Keep it simple...

De ce să nu ne sacrificăm pentru copiii noştri

Mirela Retegan, fondatoarea Zurli, se potriveste bine cu ideile noastre. Pentru că nu credem nici noi în sacrificii şi nici în jumătăţi de măsură. Am rugat-o să ne răspundă la câteva întrebări.

retegan1

 

Ai scris un text pe blogul tău: “Nu vă mulțumiți cu jumătățile de măsură.” De ce crezi că mulţi oameni fix asta fac, se mulțumesc cu jumătăți de măsură?

Pentru că nu le-a spus nimeni că sunt perfecți fix așa cum sunt şi merită tot ce e mai bun pentru ei. Pentru că nu i-a susținut nimeni să creadă în ei înainte de a crede în părinți, parteneri, casă şi job-uri.
Pentru că se tem că nu vor mai fi acceptați, atât cât sunt, dacă ar hotărâ într-o zi că vor şi pot să fie fix așa cum sunt. Ca să ai întregul trebuie să fii tu întreg. Oamenii se mulțumesc cu jumătăți de măsură pentru că încă nu au descoperit bucuria de-a fi întregi şi de a se manifesta așa. Cei care sunt onești cu ei, cu ce simt şi cu ce pot, nu se mulțumesc cu jumătăți de măsură. Ei au aflat că sunt unici, speciali şi că au dreptul prin naștere la tot ceea ce e mai bun pentru ei.

2. Curentele moderne ne spun că trebuie să ne sacrificăm pentru copii, că  e o porcărie, că ar trebui să ne simțim vinovate pentru că ne dorim să ieșim singure în oraș şi pentru că trimitem copiii în vacanţă la bunici.

Nu cred în sacrificiul părinților care cresc copii sănătoși. Cu copiii bolnavi e cu totul altă poveste. Nici acolo părinții nu se sacrifică deși renunță la ceea ce făceau pentru a-şi ajuta copiii. Şi în cazul acestor părinți știu oameni care au înțeles că asta e o misiune şi învață în fiecare zi din ea. Nu m-am
sacrificat pentru copilul meu niciodată. Nu am făcut niciodată lucruri care ar putea să o facă pe ea să se simtă împovărată. Mi-am trăit viaţa la fel de intens şi de provocator. Doar că mult mai organizat. De când există Maya, de 15 ani, nu mi-am inchis telefonul niciodată. Orice aş face, cu oricine aş fi
ea poate să mă sune. Venirea ei în viaţa mea m-a obligat să am mult mai multă grijă de mine. Să-mi doresc şi mai tare să fiu frumoasă şi fericită. Maya a știut dintotdeauna că eu am timpul meu cu ea, cu mine, cu prietenii mei, cu pasiunile mele şi astea uneori se intersectează alteori nu. Lucrurile care o fac fericită pe ea mă fac şi pe mine fericită. Dar asta nu înseamnă că fericirea mea e şi fericirea ei.

O mamă care reușește să păstreze lucrurile în ordinea lor firească şi să nu le amestece va creşte un copil liber să-şi facă la rândul lui ordine în viaţă.

Întrebarea pe care mi-am pus-o mereu a fost „Am făcut tot ce ţine de mine?”  Şi de cele mai multe ori răspunsul a fost da. Am făcut tot ce ţine de mine pentru a păstra lucrurile în armonie în relația noastră.

3. De ce e important să știm să spunem şi NU?

Pentru că nu există un alt cuvânt la fel de puternic să-l ţină pe DA în  echilibru. Mai greu decât să spui nu e să identifici situațiile în care e musai să spui nu. Când eu spun NU cuiva îmi spun de fapt mie DA. Nu e
despre celălalt. E despre mine. NU-ul mă pune pe mine la adăpost de tot ce mă poate afecta: oameni, alimente, relații, situații toxice. NU-ul tău nu e despre mine. E DA despre tine. Din păcate oamenii îl iau pe NU personal şi se lasă afectați. Eu de câțiva ani am înțeles asta şi niciun refuz nu mă mai afectează. Iar pentru refuzurile mele nu dau explicații nimănui.

4. Ce ai schimba în modul în care ai crescut-o pe fiica ta, ce ai face altfel?

M-aş gândi mai des la ea imaginându-mi- o alergând pe o pajiște fericită, cu pletele în vânt. Aş asculta-o mult mai mult. Aş face cu ea mai multă mișcare şi m-aş concentra mai des şi mai focusat pe nevoile ei
punctuale. Am trăit o experienţă foarte frumoasă. La mijlocul clasei a VIII- a, Maya a schimbat macazul şi a ales sistemul Cambridge de admitere în liceu. Asta însemna să recupereze matematica în engleză şi să facă în 3 luni ce făcuseră colegii ei într-o jumătate de an. O singură profesoară a crezut în
ea. Şi cu mine. Am avut o discuție şi i-am promis toată susținerea mea în încercarea asta. Mi-am anulat orice eveniment în afara Bucureștiului şi 3 luni din viaţa mea i-au fost dedicate. Am stat acasă şi i-am făcut micul dejun în fiecare zi şi am așteptat-o când venea de la școală. Am fost fizic şi emoțional cu ea. Rezultatele au fost fantastice iar aceste 3 luni au fost cele mai importante luni pe care eu le-am dedicat copilului meu.
Cu toată energia, cu toată emoția şi credința. Cred că asta aş face mai des: focus real pe nevoile ei.

5. Din ce motiv ai plâns ultima dată?

Plâng des şi bine. Plâng la filme, când citesc ceva ce îmi place, plâng pe anumite melodii, plâng când povestesc lucruri în care cred. Plâng şi de fericire şi de tristețe. Ultima oară am plâns azi dimineață, de emoție. Contabila mea, Valentina Saygo, a venit în coaforul în care eram şi mi-a adus un buchet superb de flori şi un puzzle al cărții mele „Pledoarie pentru mami şi tati”. Mă emoționează când oamenii
se străduiesc să-mi facă bucurii. Data de 25 în contabilitate e cea mai grea într-o lună iar ea şi-a făcut timp pentru mine.

6. Ce nu știm despre Gașca Zurli, care e secretul?

Că în spatele unui nume se află de fapt câteva inimi care bat împreună. Şi se bucură şi suferă şi se distrează şi fac împreună multe lucruri frumoase. În spatele unor personaje sunt niște oameni grozavi care știu să muncească, să strângă rândurile când e cazul, sunt oameni talentați şi disciplinați. Pe toți oamenii cu care lucrez îi caracterizează un lucru: sunt buni. Nu sunt oameni care ar consuma timp şi
energie să facă lucruri urâte altor oameni. Suntem la fel şi cu şi fără costume. Nu suntem prefăcuți, nu ne chinuim să fim simpatici să ne placă lumea. Oamenii cu care eu lucrez sunt generoși şi plini de
iubire. Îmi place să cred că la mine în echipă nu există jumătăți de măsură.

 

retegan2

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza