Keep it simple...

Despre educaţie, cu entuziasm

Cel mai teamă, în momentul în care am decis să o duc pe Diana la grădiniţă, mi-a fost că nu voi găsi o educatoare pe placul ei şi apoi pe placul meu. Visam noaptea zgripţuroaice care urlă la ea sau chiar o lovesc. Şi din păcate nu imaginaţia era cea care să am astfel de idei. Căutările şi norocul ne-au adus succesul. Şi educatoarea de la creşă şi cea care a preluat-o apoi sunt absolut minunate. Seara, când o iau, fiică-mea se aruncă în braţele educatoarei ei şi îi spune cât de mult o iubeşte. Iar eu mă topesc toată când le văd așa.
Acum însă m-au luat emoţiile pentru învăţătoare iar aici nu ştiu dacă voi mai avea atâta noroc. Sigur nu mai am aceeaşi posibilitate de a alege pe care am avut-o în privinţa grădiniţei. Mă uit în jur, ascult, citesc şi mă îngrozesc când văd câţi părinţi se plâng de sistemul educaţional din România şi câte obstacole găsesc pe drumul acesta.
Din când în când însă mai văd şi câte o rază de speranţă. Mai văd şi oameni care vor să schimbe lucrurile în bine, să iasă din tipare. Puţini, ce-i drept! Dar poate cu timpul numărul lor va creşte.
Săptămâna trecută, timp de 3 zile, educatori dispuşi să sară peste bariere au participat la cea de-a patra ediţie a Conferinţei de educaţie timpurie. Eu, când aud de conferinţe, nu văd în faţa ochilor decât nişte prelegeri lungi, pe alocuri interesante, pe de altele plictisitoare, din care poţi sau nu să înveţi ceva. Aici a fost cu totul şi cu totul altfel. Tema, „Predare cu entuziasm pentru copii fericiţi” spune totul. Pentru că nu ai cum să predai entuziast dacă pe tine nu te entuziasmează ceea ce faci sau dacă nu ştii să depăşeşti opreliştile.
 
Jane Bright, Helen O`Donaghue, Shonette Bason Wood, Mandy Tullock, Helen Betteley şi Valentina Secară au adus în discuţie lucruri esenţiale, precum: abordarea pozitivă, managementul defectuos al clasei, abilităţi de gândire critică, importanţa jocului în aer liber, rolul mişcării în predare şi păstrarea entuziasmului în clasă. S-a cântat, s-a dansat, s-au jucat, toate cele 3 zile au fost sursă de inspiraţie şi provocare de a găsi soluţii noi şi distractive care să-i ajute pe copii să înveţe cu plăcere.
Şi pentru că sunt subiectivă, am să dezvolt mai mult partea mea preferată din conferinţă, cea susţinută de Shonette Bason Wood. Până să o cunosc, aveam impresia că femeia asta trebuie să se fi născut aşa – veselă, exuberantă, mereu pusă pe şotii. Şi are, într-adevăr, o doză crescută de optimism, mult peste medie. Dar ne-a dovedit că putem fi şi noi aşa. Nu-i uşor, dar se poate dacă îţi doreşti cu adevărat şi munceşti în acest sens.
Primul lucru pe care îl avem de făcut este să scăpăm de #lemonsuckers din viaţa noastră. Cum afli ce este acela? Iei o felie de lămâie şi mănânci. Faţa ta este la fel ca cea a unui #lemonsucker.
Aceşti oameni sunt cei care le interzic copiilor să experimenteze, nu-i lasă să se murdărească, să se caţere, să descopere. Şi sunt aceiaşi care ştiu mereu mai bine decât tine ce este important pentru copilul tău. Ştii – cei care îţi spun că ai scos copilul prea dezbrăcat din casă sau că nu e bine să se tăvălească prin noroi sau că face prea multe nazuri la mâncare. Şi lista poate continua la nesfârşit.
Iar soluţia lui Shonette nu este să-i elimini din viaţa ta, pentru că nu ai cum, ci să găseşti metode să nu-i laşi să te afecteze. Ea, de exemplu, şi-a setat câteva melodii – imn pe care le ascultă regulat şi se încarcă de energie şi veselie. Sigur, ideal e să nu vă alegeţi ceva de la Celine Dion sau Adele. Un Happy, al lui Pharell Williams este mai apropiat de realitate. 😊
Apoi, Shonette a setat „alarma de dans”. Pui telefonul să sune la anumite ore şi oriunde te-ai afla, îţi pui melodia ta şi dansezi. Nu trebuie să vă mai explic despre eficienţa acestei alarme. Imaginile spun totul.


Am să las mai jos o listă cu întrebări/idei care mi-au plăcut foarte tare şi pe care intenţionez să le pun în aplicare(pe unele le-am pus deja), pentru că educaţia nu o fac doar educatorii ci mai ales noi, părinţii. Iar după lista aceasta veţi găsi o alta, cu 100 de lucruri pe care ar trebui să le faceţi cu copiii voştri înainte să împlinească 6 ani. Eu zic că merg totuşi şi după 6 ani. Distracţia e garantată la toate vârstele dacă nu eşti un #lemonsucker. 😊
• Câte vise le distrugeţi copiilor când le spuneţi că nu pot face ceva pentru că nu pot/nu au voie/ nu e frumos?
• Să ai copii de succes înseamnă să fii şi tu copil odată cu ei
• Lasă copiii să se murdărească, să se ude, să picteze cu picioarele
• Tăvăleşte-te şi tu în iarbă, sari în băltoacă, dă-ţi voie să simţi bucuriile lucrurilor mici
• Părinţii nu mai ştiu ce să facă cu copiii lor în afară de a le da acces la tehnologie
• Când te-ai rostogolit ultima oară pe iarbă, în parc? Când ai scos ultima dată limba, să prinzi picăturile de ploaie? Când ai făcut ultima oară ca dragonul, cu aburul, atunci când e frig afară?
• Dacă nu ne jucăm cu copiii, nu îi învăţăm să se joace, cum credeţi că îşi pot stimula imaginaţia?
• Tehnologia întârzie dezvoltarea naturală a copiilor
• Creierul începe să înveţe prin tălpi. Lăsaţi copiii să umble desculţi, să picteze cu picioarele!
• Lucrurile o iau mereu razna iar cei din jur oricum te vor judeca. Măcar tu nu mai fi la fel de dur cu tine însuţi.
• Trezeşte-te în fiecare zi ca şi cum ar fi ziua ta, fii entuziasmat ca şi cum ai primi cadouri şi tort zi de zi.
• Găsiţi-vă un imn(sau mai multe) care să vă facă să vă simţiţi campioni şi să nu vă mai atingă toate prostiile pe care vi le spun cei din jur.
• Nu le spunem prea des oamenilor că se pricep la ceva. Ar trebui să o facem, nu doar să le aducem reproșuri.

Conferinţa de educaţie timpurie a fost organizată de Fundaţia Acorns.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza