Keep it simple...

Despre mame şi poveşti. Sau despre mame cu poveşti. Sau povestea unei mame care scrie poveşti… (Guest post)

Vă mărturisesc că mie mi se pare greu cu unul. Nu ştiu cum ar fi cu doi. În cei 12 ani de când îl am pe fi-miu, am început să învăţ să patinez cumva, între varianta mea de soţie, angajată şi mamă. A, da, şi femeie când îmi aduc aminte… Mă mai împiedic, mă mai ridic… La finalul zilei, niciodată nu reuşesc să-mi imaginez cum aş putea face mai mult. Şi totuşi, de fiecare dată, fac. Poate de asta mi-a plăcut atât de mult de ea. Pe Andreea Clipici-Campean n-o cunosc personal. Am vorbit fix o dată, la telefon, la sugestia unui coleg de redacţie. Era ceva legat de o carte pentru părinţi şi copii, deci pe profilul blogului, scrisă de o mamă, deci şi mai bine. Eu i-am cerut detalii despre carte. Am primit în schimb mai mult. O poveste de viaţă luminoasă şi fain scrisă. Enjoy.

„Cum am ajuns să scriu o carte…

Mi-aş dori să spun cât sunt de specială, cum am reuşit să potrivesc în perfectă armonie viaţa de familie cu viaţa profesională, asezonate amândouă cu magia vieţii unui scriitor.
Ei bine, realitatea este cu totul alta. Sunt zi de zi înconjurată de femei extraordinare, ce împart armonios şi mult mai bine decât mine, viaţa profesională cu cea de familie. Ba îşi găsesc timp şi pentru a fi gospodine desăvârşite, dar şi doamne elegante cu destule apariţii şi preocupări mondene.
Mi-aş dori să delectez printr-o poveste dramatică, ce să descrie alinierea planetelor într-o aşa manieră încât soarta să mi se fi schimbat radical într-o zi. Mi-aș dori să vă spun că de pe marginea prăpastiei, exact în punctul culminant, în acea ultimă secundă înainte să mă arunc, ori în acea ultimă clipă rămasă pe obişnuitul cronometru al unei bombe, exact atunci, am fost efectiv cuprinsă de un val de imaginaţie ce mi-a adus fix briza necesară sub aripile vieţii mele aflate în impas (the wind beneath my wings).
Dar am să aleg, mai degrabă, să vă expun întocmai: Cum am ajuns să scriu o carte…
Poate nu este o poveste dramatică, ori specială, ori unică prin circumstanţe, dar am pornit să scriu această carte din pasiune. Am continuat să o scriu, însă, ca urmare a dragostei şi încurajărilor pe care le-am primit din toate părţile, exact atunci când am avut cea mai mare nevoie. Am reuşit să închei întreaga trilogie şi am pornit să o public, datorită experienţei şi abilităţilor pe care profesia mi le-a adus de-a lungul timpului. Fiecare piesă din acest puzzle ce alcătuieşte viaţa mea a contribuit în egală măsură la acest moment absolut magic: să-ţi vezi propria imaginaţie aşternută pe hârtie, prinzând viaţă şi împletindu-se în minţile altor persoane.
Ideea acestei poveşti, a seriei Ephialte, mi-a încolţit în minte cu aproximativ 8 ani în urmă. Nu mai reţin în ce zi a anului ori a săptămânii eram, dar pot să vă spun că ştiu exact momentul. O aveam în braţe pe fetiţa mea cea mare – la vremea aceea nu avea mai mult de două luni – care dormea liniştită, frumos gătită şi cu hăinuţe asortate, de la pălăria de pe cap şi până la botoşeii din picioruşe (Nu mă condamnaţi! Câte mămici nu au considerat că primul copil are nevoie de o sută de ţinute complete pe zi? Sunt convinsă că nu sunt singură ce şi-a chinuit bebeluşul cu blugi skinny, mărimea baby… Sper!)
Îmi amintesc că ascultam fascinată şi relaxată ritmul ţocăiturilor pe care le scotea Sofia trăgând din suzeta, când prima scenă din această carte mi-a apărut efectiv în cap. Mi-a luat-o inima la trap. Mi-am aşezat cu grijă laptopul să n-o trezesc, şi cu o mână (cu cealaltă o susţineam pe Sofia, încă la mine în braţe), am scris ceea ce azi formează primele trei capitole din „Începutul unui Coşmar”.
Şi… ăsta a fost începutul!
Cu toate acestea, mi-a luat încă şase ani să scriu următorul cuvânt. De ce? Nu pentru că am fost lipsită de inspiraţie, ori pentru că nu am găsit timp să continui să scriu şi, în niciun caz, pentru că aş fi fost împiedicată de calitatea de mamă, ori oprita de atenţia pe care am dat-o activităţii profesionale.
Nu! A fost nevoie să vină acel moment! Acea dorinţă nebunească în care să simţi că arzi pe dinăuntru dacă nu aşterni în cuvinte povestea ce-ţi urlă prin minte, implorându-te să-i dai viaţa.
Şi a sosit acel moment, surprinzându-mă în cea mai potrivită perioadă din viaţă (a se citi sarcasmul!).
Aveam de acum doi copii (Calisia, fetiţa cea mică nu mai mare de un an), eram proaspăt mutată într-o casă nouă, cu întreg vacarmul, nebunia şi dezordinea aferente.
Ma recuperam dupa prima (sper eu, ultima) şi regretabila experienţă de a lucra într-o corporaţie şi de a descoperi umorul negru şi neînţeles până atunci al glumelor pe această temă.
Copil ce urma să înceapă pregătitoarea? Bifat.
Copil ce învăţa să meargă? Bifat.
Criză financiară şi dezastru în casă? Bifat.
Criză profesională? Bifat.
Pe scurt, putem aşeza frumos o bifă în dreptul fiecăruia din posibile argumente pentru cel mai prost moment în care să te aştepţi să te lovească inspiraţia şi cheful de a scrie.
Ei, şi? Credeţi că, oricui se află acolo undeva, la cârma vieţii fiecăruia dintre noi, îi pasă că eşti pregătit sau nu ca să-ţi arunce următoarea sarcină?
Nu, nu dă doi bani pe ce considerăm noi a fi un moment propice sau nu.
M-am trezit într-o zi cu un gol incredibil în stomac. Printre toate aceste piese de puzzle ce-şi cereau dreptul la prioritate în viaţa mea, am deschis laptopul, am deschis fişierul (ce la acea vreme se numea simplu – Poveste) şi mi-am petrecut fiecare clipă liberă din zi, şi fiecare minut din noapte în care creierul a rezistat să se menţină treaz, aşternând în cuvinte amalgamul de aventuri pe care personajul meu principal mi-l striga în minte.
N-am scris o carte, le-am scris pe toate trei. Şi ştiţi ce? Cel mai incredibil de formidabil şi extraordinar moment, nu a fost cel în care am scris ultimul cuvânt din această poveste, ci acela în care mi-am auzit fetiţa mai mare povestindu-le unor prieteni de-ai ei că ” Mama este scriitoare! Ea scrie nişte poveşti fantastice!”. Mândria din vocea ei mi-a adus lacrimi în ochi şi a fost exact ce am avut nevoie pentru a căpăta încredere că sunt pe drumul cel bun!
Despre seria Ephialte şi despre primul volum – Începutul unui Coşmar, pot să vă spun pe scurt că este o poveste fantastică, ce o are în centrul său pe Alisia, o fată de 21 de ani, impulsivă şi nonconformistă.
Abia trecută de Inițiere, proces prin care anumiţi oameni deveneau Ephialte, se trezește aruncată dintr-o banală coincidență într-o serie de evenimente ce o plasează în mijlocul unui adevărat conflict între cei ai cărei lumi îi aparține și dușmanii acestora, Umbrele.
Descoperind din întâmplare intrigile țesute de unul dintre cei mai importanți și puternici oameni, secrete ce pun în pericol atât viața oamenilor cât și a Ephialtelor, Alisia devine ținta principală a mai multor dușmani.
Pentru a supraviețui, se vede nevoită să lege alianțe neașteptate, dar și să-și descopere abilități surprinzătoare și periculoase.
Ce-ar mai fi de spus? Multe. Deocamdată însă:
Lansarea primului volum din seria „Ephialte”, „Începutul unui Coșmar” publicată de către Quantum Publishers, va avea loc în data de:
31 martie 2017
La ora 17.00
în lumea magică a unui micuț teatru din București:
„UnTeatru”
Adresa: Str. Sfinții Apostoli nr.44, Sector 5, București.

Detalii atât pe pagina de facebook dedicată cărții cât și pe site. „

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza