Keep it simple...

Despre scandalul Boureanu & fiica sa. Nişte întrebări

S-a inflamat lumea pe toate reţelele de socializare după ce au apărut imaginile şi informaţiile cu Cristian Boureanu agresându-şi fiica în plină stradă. Şi avem de a face cu următoarele curente de opinie, ambele foarte radicale

  1. Boureanu e un dobitoc (chestie cu care în mare parte sunt de acord). Dar aici problema mea e unde e mama fetei. Ok, copilul a fost încredinţat tatălui la divorţ, asta nu înseamnă însă că mama trebuie să fie complet absentă din peisaj. Ce pare aproape evident e că lucrurile au mers prost încă de când fata era mică, sunt martori care spun că tatăl zbiera la ea pe pârtie la Sinaia pe când copila avea doar câţiva ani. Ştim cu toţii de asemenea istoria publică a lui Cristian Boureanu şi faptul că ultima sa iubită e doar cu un pic mai mare decât fiica în care acum se aruncă cu roşii. Şi din nou, unde e mama fetei? Unde a fost ea în toţi anii ăştia. Unde a fost restul familiei. Unde sunt prietenii. Unde sunt apropiaţii. De ce nimeni nu s-a sesizat că ceva nu e în regulă acolo.
  2. Fata e o adolescentă care e pierdut drumul ok. Sigur, puţini recunosc că adolescenţa e oricum o perioadă dificilă şi că cei mai mulţi dintre noi am făcut tâmpenii în adolescenţă, chiar dacă nu ne bătea şi nu ne abuza nimeni. De aici până a face scandal în stradă şi a chema poliţia că te agresează tatăl drumul e foarte lung. De ce nici aici nu s-a sesizat nimeni. PRofesori. Colegi. Părinţii colegilor.

Ce nu spunem de fapt e că lucrurile nu sunt niciodată doar albe sau negre. Ce nu spunem de fapt e că probabil cei mai mulţi dintre noi întorc capul când văd abuzuri. Nu zic nimic atunci când un părinte urlă la un copil în parc. Că cei mai mulţi dintre noi cred că e în regulă ca învăţătoarea să mai ţipe la copii, pentru că altfel cum să îi discplineze. Despre Cristian Boureanu nu am aflat nimic nou zilele astea. Toate erau lucruri ştiute. Şi cu toate acestea o instanţă din România i-a dat copilul. Sigur, poate acum fata e dificilă, cum spun unii comentatori atotştiutori. Dar a ajuns aşa pentru că asta i s-a întâmplat până acum în viaţă. Pentru că astea sunt modelele pe care le -a văzut şi cu care a crescut în casă.

Nu cred că e în regulă să ne poziţionăm aici decât de partea educaţiei. A educaţiei sociale. A educaţiei emoţionale. A educaţiei ca şi grupuri care trăiesc împreună. Orice altceva înseamnă judecată gratuită.

Mai jos, câteva studii despre efectele abuzului asupra copiilor

  1. Copiii abuzaţi cresc şi devin adulţi care suferă de depresie, anxietate, se droghează şi suferă de afecţiuni psihiatrice, aici
  2. Abuzurile pot să ducă la leziuni permanente ale creierului. Aici
  3. Despre consecinţele pe termen lung ale abuzului, aici
  4. Abuzul din copilărie modifică anumite caracteristici ale creierului şi creşte riscul de sinucidere. Aici

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza