How they beat us, Keep it simple...

Nu mi-e frică, nu mi-e frică de şedinţă!

Plescăi degajată o gumă de mestecat (cu pepene verde) în timp ce merg pe holul mic, slab luminat şi-mi bălăngăn poşeta.

  • Bună seara, doamna Huc!!
  • Bună seara, doamna învăţătoare!

Cuvintele astea două, „doamna învăţătoare”, parcă îmi trag două palme peste faţă aşa că, cu o mişcare delicată, scot pe furiş guma din gură şi o arunc la coşul de gunoi. Învăţătoarea pufneşte în râs: „Haideţi, promit să nu vă pedepsesc de data asta!”

Şi pentru că Theodora Massini a fost, cred, la viaţa ei o tocilară (după cum am avut grijă să-i mărturisesc prin bileţele în timpul şedinţei), ne-am aşezat în prima bancă.

biletel

Exact! Acea bancă în care nu poţi face schimb de impresii, nu poţi face semne cu piciorul pe sub masă, nu poţi schiţa un zâmbet măcar.

Ştiindu-mă foarte bine cum eram în şcoală, n-aş fi vrut să stau acolo din simplul motiv că mă pufnea râsul tot timpul în ore sau îmi venea să casc, motiv pentru care eram mai mereu ascultată la ore. Căci şi buna-dispoziţie, şi oboseala, erau în egală măsură pedepsite în mărinimoasa noastră şcoală. Acum n-a mai fost cazul, evident, dar am fost aproape să mă înec de râs de vreo 2-3 ori.

Cu această fericită ocazie, a şedinţei, am aflat şi noi, părinţii, lucruri interesante despre viaţa copiilor noştri şi nu numai:

  1. Aveau de învăţat „Iarna”, de Vasile Alecsandri. Nu s-au ostenit prea tare. Au zis că, nu-i problemă, dacă uită vreodată versurile, se uită pe Google.
  2. Studiază istoria antică. Antică!!!!! Nici unui copil din clasă nu-i place. Ăsta a fost singurul lucru care nu ne-a surprins.
  3. Au o întreagă listă de lecturi suplimentare. Habar n-aveam. Lista nu e de mult. De astă toamnă…
  4. Unele familii au pasiuni comune. Cum ar fi, origami.
  5. Unii copii fac proiecte din proprie iniţiativă.
  6. Unele fete au început să vină la şcoală cu brăţări, inele, unghiile făcute şi coafuri complicate.
  7. O fată a venit, pe un ger de crăpau pietrele, îmbrăcată într-un maieuţ. Întrebată fiind dacă nu-i este frig, fata a răspuns semeaţă: „Nuuuuu! Mi-e bineee!!” Şi îi era bine mai ales pe hol, pe care-l străbătea de câteva ori dus-întors în pauze.
  8. Au apărut poveştile de amor cu băieţii (şi fetele) mai mari de la etajul doi. Motiv pentru care învăţătoarea trebuie să facă o analiză foarte atentă pe cine trimite cu treabă la etajul doi. NU de alta, dar există riscul ca respectivul sau respectiva să vină când se termină orele.
  9. Copiii mai mici care nu primesc bani de la părinţi au găsit o metodă ingenioasă să facă rost de ei. Aşteaptă lângă tonomatul de sandvişuri când vin cei mari să-şi cumpere şi pândesc pe la colţuri, doar-doar o uita vreunul să-şi ia restul. Ceea ce, de multe ori, se şi întâmplă, pentru că, nu-i aşa, copiii mai mari sunt un fel de copii mai puţin mici.
  10. Unii părinţi au tras chiulul fără ruşine.mesaj2

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza