Keep it simple...

NU sunt o femeie puternica. Oi fi bolnavă?

De niște ani buni, mă tot supun unor introspecții periodice, ca atunci când te lovește o mașină, te ridici din praf și te pipăi peste tot să vezi dacă ești întreg.

Așa și eu. Mă tot pipăi cu creierul să văd dacă nu-mi lipsește ceva, dacă nu am vreun handicap sau vreo infirmitate de care nu-mi dau eu seama.

Ca să v-o spun pe șleau, problema mea este, din câte mi s-a spus și de către cine a vrut și de către cine n-a vrut, că doresc…prea puțin!

 

Nu doresc să conduc corporații de la înălțimea tocurilor mele roșii. Nu doresc să merg pe tocuri roșii.

Nu doresc să știu să gătesc rafinat și sofisticat, în timp ce cu cealaltă mână să scriu o carte.

Nu doresc să mă placă nici vecinii, nici colegii, nici străinii și nici chiar mama mea, că poate o avea și ea limitele ei.

Nu doresc să am un copil olimpic, sportiv medaliat sau as în ale pianului.

Nu doresc să-mi aducă soțul flori sau să-mi declame (în special pe FB) cât de minunată sunt.

Nu vreau o mașină scumpă și nici o casă pe 3 hectare.

Nu vreau recunoaștere, admirație, gașcă, amanți.

Nu vreau cine rafinate, ci mai degrabă o sarma cinstită.

Nu vreau haine de firmă, ruj roșu, Pandora și epilare definitivă.

La coafor mă duc doar ca urmare a unor experimente eșuate cu vopseaua de păr, acasă.

Unghiile mi le fac tot singurică, acăsică.

Nu doresc să avansez în carieră, să conduc oameni și să-mi pierd viața în ședințe, grafice și istericale.

Nu doresc să stau peste program pentru că nici firma (oricare ar fi ea) nu dorește să mă plătească pentru asta.

Telefonul nu mi-l schimb decât atunci când se strică.

Nu merg la sală, mănânc cu gluten și deloc bio.

Nu-mi face plăcere să demonstrez că pot și singură să repar wc-ul, să mut mobila, să plătesc facturile și, în același timp, să merg suavă la Operă.

De fapt, nu-mi place la Operă. De ce? Că nu-mi place.

Nu doresc să-i ofer copilului distracții scumpe doar pentru a-l face să uite că e singur, de fapt.

Nu doresc să demonstrez că bărbatul e doar un apendice inutil al femeii și că îl ținem și pe el pe lângă casă așa cum ai ține un pudel.

Nu vreau să par nici mai tânără și nici mai veselă decât e cazul. Și nici mai puternică. Că tot e la modă.

Nu doresc să-i permit copilului meu orice doar de teama de a nu-l traumatiza.

Nu mi se pare deloc lăudabil să te trezești la 6 dimineața, să duci copilul la școală, să mergi la muncă, să te întorci, să faci mâncare, cică să mai faci și ceva mișcare, eventual să mai bagi la corporație și în week-end și să te declari o femeie împlinită, de parcă ai fi fost trepanată.

 

Dar, în fine…dacă asta e o boală, cunoașteți vreun medicament?

 

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza