Keep it simple...

O mama obisnuita

Bogdana Paun a fost jurnalist, ne cunoastem de o viata. Are doua fete. Una mare, una mica. Si face parte din cei 37% parinti din Romania care NU isi bat copiii.

stock-photo-small-child-sits-on-stone-in-park-119184907

Prima data cand am auzit expresia „eu te-am facut, eu te omor!”, mai ales ca

venea de la o mama ca painea calda, am ramas socata. „Cum e posibil ca o mama

sa spuna asa ceva copilului ei? Cum?” E adevarat, eram in scoala generala, nu

aveam frati sau surori, deci imaginea mea despre copii se confunda cu propria

imagine, a copilului care face ce trebuie, cand trebuie si care se uita la parinti ca la

icoana. Eu mi-o luasem de doua ori, pana la 3 ani, de la mama, de fiecare data o

palma peste fund. O data pentru ca facusem o criza in magazin, m-am dat cu fundul

de pamant pentru ca vroiam nu stiu ce jucarie. M-a dus glont acasa unde m-a pus la

punct: o palma la fund si un discurs ferm. In ce-l priveste pe tata, la el era suficient

sa ma priveasca in ochi ca sa stiu ce am de facut.

Peste ani, cand deja primul meu copil, o fetita minunata (cum altfel?) isi

descoperea propria identitate, aveam sa-mi aduc aminte de aceste vorbe. Intr-o

dupa-amiaza de vara ma adusese exact in punctul in care, plina de nervi (cine ma

cunoaste stie ca ma enervez extrem de greu), mi-a venit sa-i strig cumplitele cuvinte:

„eu te-am facut, eu te omor!” In loc de asta, calmata instant, m-a bufnit rasul. M-am

recunoscut infranta. Atunci am descoperit ca nu sunt mai buna cu nimic fata de alte

mame. Si ca da, copilul, oricat de minunat ar fi, iti va incerca limitele si va testa, zi de

zi, cat i se permite sa nu respecte regulile bunului simt care exista intr-o familie

obisnuita. De atunci, educatia s-a transformat permanent intr-o joaca in care rolurile

au fost clar stabilite. Regulile s-au respectat, desi n-a fost usor sa ajung aici cu vorba

buna. Cand s-a dat cu fundul de pamant pentru ca dorea „acum” nu stiu ce jucarie

de pe raft, am tratat-o cu indiferenta: „Poti sa faci asa pana maine, nu ma

impresionezi. E foarte urat. Si pentru ca ai facut circul asta, nici n-o sa vezi jucaria”!

Apoi i-am intors spatele si-am plecat in bucatarie, sa-mi vad de treaba. A ramas asa,

in fund, pe covor, fara sa mai zica nimic. Dar nici n-a mai incercat ceva similar.

Astazi Ilinca are 15 ani si, cred, e un copil fericit (si cu cei sapte ani de acasa). Apoi

am avut parte de o noua provocare, sora Ilincai, Anastasia, careia i-a venit randul

sa-si manifeste propria personalitate. Acum spectator la episoadele specifice unui

copil de doi ani, Ilinca a rabufnit: „Da’ greu mai este sa cresti un copil! Cum poti sa ai

atata rabdare?” Sincer, nu stiu nici eu, poate ca experienta de viata mai bogata este

de vina. In orice caz, niciodata nu mi-am mai amintit de romaneasca expresie „eu te-

am facut, eu te omor….”

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza