How they beat us, Keep it simple...

Pentru părinţii care urăsc serbările… (sau „Cum nu am mai fost hateriţă pentru o oră…”)

Premisele erau proaste, ca să fie clar de la început. Din multe motive. Mai întâi, fiul m-a anunţat că serbarea începe la 8 dimineaţa. La fără zece mai exact, că doar e cu careu. Am răbufnit. Cine naiba face regulile astea şi unde era oare când Doamne-Doamne a împărţit, cu zgârcenie, iată, creierul în lume? Cui îi arde de sărbătorit cu ochii cârpiţi? De ce trebuie să-mi iau liber de la muncă, pentru ca apoi să muncesc dublu? De ce să stau în soare, ca sardelele, în acelaşi rahat de festivitate de pe vremea mea, cu copii obosiţi şi adormiţi, cu profesori sătui să ţipe şi stresaţi că nu-şi aud clasa strigată, precum darul la nuntă?

Agonia s-a adâncit în dimineaţa cu pricina. 50 de minute pe ceas a durat căutarea unui loc de parcare. L-am obţinut abia după ce, în fusta elegantă de mamă de premiant, şi cocoţată pe tocuri, am coborât din maşina pusă pe avarii în mijlocul străzii şi am mutat, cu nesimţire asumată, tomberoanele unui cetăţean. Când am ajuns în curtea şcolii, eram roşie ca racul de nervi şi de cald. Copiii tocmai intonau imnul. În mijlocul părinţilor emoţionaţi, recunosc spăşit că mi-a scăpat o înjurătură.

… Bine-bine, şi când ajungem la partea cu transformarea aia din titlu?…

3 zile mai târziu mă uitam printre poze. Şi am găsit asta.

dragoste 1

Şi undeva, ceva în mine s-a înmuiat. Şi mi-am dat seama de ce pentru ei, careul în soare, devreme şi plin de reguli încă e Cool. Şi ar fi bine să rămână aşa.

ei

noi

Pe învăţătoarea mea o chema Ioana Savu. Ca să ştiţi. Atât.

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

1 Comentariu

  • Ina 20 august 2015 at 9:32 AM

    Aaaaaaah, uite asa mi-au dat mie lacrimile in ziua de dinaintea inceperii concediului!

  • Comenteaza