Bârfe in the city, Keep it simple...

Reclamă gratis

Acum 3 ani, cam pe vremea asta, Smaranda începea grădiniţa. Cu vreo câteva luni înainte făcusem o documentare d-aia temeinică, de la general la particular, cu short list, cu citit forumuri, cu vizitat grădiniţe, în fine. Ca orice reporter care se respectă, na. Nu căutam mare lucru, în principiu vroiam un mediu unde copilul să fie fericit, nu să vorbească germana la perfecţie la 3 ani şi jumătate, nici să devină mica speranţă a pianului mondial la 5 ani. Prima grădiniţă pe care am văzut-o, frumoasă, luminoasă, aerisită şi septică, incredibil de septică, ziceai că e spital. Oamenii de acolo aveau metodă, aveau cursuri, aveau camere de supraveghere, aveau parcă şi piscină, dar nimic prietenos în atmosferă. Am plecat la a doua, nici n am intrat, că n-avea curte. La a treia, iar frumos, iar curte mare, iar oameni drăguţi, iar nu mi s-a părut ok. A patra cred de pe short list, era  undeva pe o străduţă mică, relativ aproape de casă Nu erau camere de supraveghere, copiii se alergau pe acolo pe holuri, prima doamnă care a deschis uşa avea un copil în braţe, camerele erau destul de mici, una mai luminoasă, celelalte ok, dar nu cine ştie ce. Şi a fost dragoste la prima vedere.

Trei ani a mers Smaranda acolo, trei ani în care nu am regretat nici măcar o dată alegerea făcută. A făcut lucruri minunate acolo, a desenat ce şi cum a vrut, s-a murdărit, a râs mult, s-a împrietenit, s-a certat, s-a îmbolnăvit (rar), a învăţat să scrie şi să citească nu se ştie cum şi când. Sigur, grădiniţa aceasta nu se potriveşte tuturor, avem aşteptări diferite şi experienţe diferite, sunt mulţi copii care au plecat pe parcurs, sunt alţii care au rămas. Dar eu aş vrea să le mulţumesc foarte mult tuturor celor de la Grădiniţa Apple Tree  pentru faptul că şi datorită lor Smaranda este ceea ce este. Mi-aş dori să aibă la fel de mult noroc şi la şcoală.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza