Men's Planet

Bărbatul ca atare

Dragelor, de orice vârstă, simt nevoia să vă spun asta. Nu vă mai bateţi capul să faceţi pe plac sexului opus. Aruncaţi la ghenă întrebări şi frământări de genul „De ce aşa… Cu ce am greşit… Poate trebuia să fac aşa şi pe dincolo… Poate nu trebuia să fac aşa şi pe dincolo… Maybe
it’s me.”
Şi, pentru că mi-a plăcut întotdeauna matematica, nu vin cu mâna goală ci cu argumentări ştiinţifice.
Până să fiu mamă de băiat, aveam şi eu aceleaşi angoase. Dar să vă spun ce am constatat de-a lungul timpului, lucruri care mi-au demonstrat că gena masculină e neschimbată de câteva săptămâni, poate chiar secole încoace.

1. Bărbatul nu trebuie luat la cumpărături. Nici el nu vă ia la meciuri de fotbal. Dacă vă ia, e ceva greşit.

 

Când am intrat prima dată cu Matei într-un magazin, treaba a fost cam aşa:

– Matei, trebuie să intru să-ţi cumpăr o pereche de pantaloni (reţineţi, shopping-ul era pentru el, nu pentru mine, vai de mine…).
– Da’ de ceeee? Am destui pantaloni (da, are două (2) perechi), ce-mi trebuie alţi pantaloni, nu vreeeeeau alţi pantaloni.
– Matei, durează 5 minute.

Oftături, dat ochii peste cap, cald, frig, sete, foame, pipi.
1 minut mai târziu:

-Mamaaaaa, mai stăm muuult??? Ca mie nu-mi trebuie, am, nu vreau, fac pipi, mi-e cald.

Deci NU.

2. Bărbatul ştie instinctiv că femeia trebuie, prin fişa postului, sa facă lucruri şi lucrări pentru el..

Matei la vîrsta de 4 ani.
Ajungem acasă după bătut toate parcurile din oraş.

-Mama, treci la bucătărie, că mi-e foame (simultan cu aruncarea hainelor in devălmăşie)
– Poftim?
-Mi-e foame. Nu trebuie să-mi faci ceva de mâncare?

Ba bine că nu.

-Te rog.. Ai auzit de expresia asta?

Îmbufnare…

– Mmbine, te rog, na! Treci la bucătărie. Vreau piure. Te rog.

Ooook.

3. Totul este din vina noastră.

Mucii, trezitul la 6 dimineaţă, culcatul la 9 seara, şcoala, strachina vărsată a pisicii, că nu mai au Lego la Carrefour, că nu mai au ţigări in mall, că am plecat prea devreme, că am plecat prea tărziu, ambuteiajul pe DN („Ai vrut tu la munte!”), o mână ruptă ( „L-ai dus tu la fotbal!”), plictiseala şi, în general, tot ce e prea-prea sau foarte-foarte.

4. Bărbatul e simpatic foc cu alţii şi mai puţin simpatic foc cu ai lui.
Bărbatul vrea ceva. Când obţine, constată că nu era ce-i trebuia.

Raţionamentul e simplu. Energia e puţină în Univers, ea trebuie conservată. Dacă ţinta a fost deja cucerită, la ce bun să te mai chinui? Pescuieşte în alte ape.

Matei şi-a dorit intens un Lego. Scump al naibii, s-a chinuit Moşul să-l obţină de la rudele lui din Spania, numai el ştie cât. Când în sfârşit a primit Lego-ul replica lui ştiţi care a fost? „ Mda, eu mi-l doream pe ăsta dar ştii ce am văzut ieri?”

Sau, după o inspiraţională oră de Religie, Matei vine acasă pufnind:

– Mama, TU ai de gând să faci cozonaci de Crăciun?

Stupoare şi panică. Eu n-am făcut şi nici n-am avut vreodată intenţia să mă apuc de aşa ceva.

– Matei, sincer, nu!
– Mamaaa, a zis doamna de Religie că cine nu face cozonaci de Crăciun este puturos şi îl supără pe Doamne-Doamne.

„Spune-i doamnei că o apreciez. Mult.”

O sun pe bunica, îi explic situaţia, mă cheamă la ea să-mi facă un tutorial de cozonaci şi mă duc, ce să fac, un copil am. Îmi face bunica un briefing, aici ai făina, aici drojdia, pui aşa, torni, amesteci, mă rog. Îmi suflec mănecile şi dă-i, nene, frământă o zi întreagă până îţi cad
mîinile din cot. Că a vrut şi 10 cozonaci, nu unul. Când în sfârşit au fost gata cozonacii, i-am trântit victorioasă pe masă:

– Poftim, mănâncă!
– Aa, nu, că mie nu-mi plac.

…….

Nu m-am atins de ei şi Matei n-a mai fost de atunci la ora de Religie.

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza