Mothers vs. Singles

Goodbye, my friend, goodbye

Era o bunăciune de femeie. O olteancă înfiptă, cu ochi ai dracului de negri, o limbă a dracului de ascuţită, era tot ce, a dracului să fiu, nu eram eu. Dănţuia ca nebuna noaptea prin cluburi, stingea berea cu votcă, votca cu vin şi vinul cu vreun mascul bine. Căci putea avea orice bărbat dorea dintr-o simplă fluturare de gene şi o replică amuzantă-acidă-bine-plasată.

Dimineaţa, vorba vine, o sunam pe la 12 şi mă înjura copios, că ce, oamenii la ora aia se deranjează?

În fine, era liberă ca un iepure sălbatic.

Pe scurt, era prietena mea cea mai bună.

De ce vorbesc de ea la trecut?

Pentru că am pierdut-o. A venit un vlăjgan, la un moment dat, a mormăit ceva a la Iohannis şi asta şi-a făcut bagajele şi a dispărut într-o secundă. La capătul pământului. Adică, la Sibiu.

That was strike no 1.

A ajuns acolo şi după o lună, boceam la telefon una după alta ca doi amanţi descoperiţi de soţie. Se plictisea la Sibiu (noormal, e olteancă), oamenii erau înceţi, oraşul mic…mi-a promis că se întoarce cu prima ocazie. Definitiv.

Într-o bună zi, mă sună. „Vezi că vin la Bucureşti. În vizită, nu te ambala.”  Uraaa, m-am gândit, o să petrecem ca pe vremuri, prin cluburi, până la 5 dimineaţa. Şi poate, poate, cine ştie…

M-am pregătit toată ziua, aveam emoţii, am vorbit la telefon din 10 în 10 minute…

Vine fata (cu hoţul de prietene cu tot) şi ne proptim, într-adevăr, prin Centrul Vechi. Am vorbit, cum vorbesc oamenii mari, în tot timpul ăsta eu aşteptând s-o văd, din nou, pe EA. A băut, cuminte, un whisky, frumos aşezată LA masă (ea, care altădată, era numai PE masă) şi m-a anunţat pe la 12 noaptea că îi este somn, că s-a trezit de la 6 şi că pleacă la hotel.

Am rămas cu gura căscată, cum sunt şi în ziua de azi.

That was strike no 2.

Ce să vă mai spun…După asta, a început să frecventeze localuri cu pian prin Sibiu, să se ducă la Faust, a făcut un copil şi s-a tuns scurt.

Weekend-ul asta o şi cunun, ca să fie piatra mea de moară şi mai grea.

E drept, ceva, ceva a mai rămas din ea. Nunta e la Vama Veche.

IMG_20140909_130819

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

1 Comentariu

  • Carmen Costi 3 iunie 2015 at 1:05 PM

    Pierdut prietena, in urma cu 10 ani, regasit alta, de 3 x femeie, cand nu o mai puteam savura, decat telefonic. Pe tine, Laura, te-a acaparat rapace fiul tau, blond si frumos, acel baietel care plangea cand intram eu pe usa ” numai cu tine face asa”, cel care ne mustra ” nu va mai certati!” Desi noi radeam si povesteam. Aceea este o perioada ambigua in relatia noastra pentru ca eu nu eram, in timp ce el era peste tot. Inclusiv in cismele mele cu toc, jucandu-se cu boabe de fasole. Cand in sfarsit, prinsese autonomie si puteam si eu sa am parte de tine, am plecat ” in pribegie”. Dar, stai linistita, parafrazandu-l pe Tudor Chirila, nu plange, Laura, ma voi intoarce femeie!

  • Comenteaza