How they beat us, Keep it simple..., Uncategorized

Against all odds. Sau „because all odds”

I-am cunoscut într-o după amiază plină de zăpadă, undeva într-o ceainărie de prin centru. Văzusem iniţial nişte poze la o prietenă, de la o cununie a unor oameni care păreau foarte foarte fericiţi. Şi pentru că poveştile frumoase merită să fie spuse şi pentru că ne place să credem că avem cu toţii şansele noastre, puse deoparte, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, astăzi o să vă spun povestea lor.

Ea avea 52 de ani. Divorţase de câţiva ani, era singură, avea pisicile ei, nu credea că se va mai întâmpla ceva frumos, nu prea credea că se va mai îndrăgosti. Nu era deprimată. Era cumva conştientă că s-a cam terminat cu distracţia din punctul ăsta de vedere. Făcea cursuri de fotografie, îi plăceau oamenii, în special cei tineri.

În acelaşi timp, într-o altă parte a Europei, el, 56 de ani, şi el pasionat de fotografie, văduv, trăia cu pisicile lui franţuzoaice, undeva într-o zonă frumoasă din Marsilia.

Întâmplarea sau nişte prieteni, i-au adus pe ea şi pe el  la o întâlnire. S-au plăcut, dar el a plecat înapoi în Franţa. Aşa că au început să vorbească pe Facebook, pe Skype, pe orice, oricând şi oricum puteau. Mâncau împreună, munceau împreună, doar duş nu făceau împreună, povesteşte ea. Nu stăteau mai mult de 2 ore fără să vorbească, pentru că simţeau nevoia să o facă şi pentru că uşor uşor deveneau dependenţi unul de celălalt. Asta a durat câteva luni, până când au decis să se întâlnească. El a venit în România, au stat 2 săptămâni împreună, totul era minunat, părea că se cunosc de o viaţă,  stabiliseră ca ea să meargă apoi la Paris.

Doar că, într-o bună dimineaţă (poate cu soare, poate ploioasă, istoria nu consemnează acest detaliu), ea s-a hotărât să pună punct. Brusc, i s-a părut complicat, ea era destul de bolnavă, credea că el are nevoie de o altfel de femeie. În fine, nici măcar nu mai e important. I -a zis adio. L-a şters de pe Facebook, l-a ascuns undeva departe, în mintea ei, şi a încercat să îşi vadă de viaţă. A plecat la Paris, dar cu nişte prieteni, el a mers şi el la Paris, dar cu o altă prietenă, cu care a şi început o relaţie.

Câteva luni mai târziu el a venit în România la doamna cu care se împrietenise şi care stătea vizavi de ea. Din balcon se putea uita în balconul ei. S-au văzut, să îi dea ceva ce rămăsese la ea. S-au privit şi s-au despărţit din nou. El şi-a continuat relaţia, ea a continuat să încerce să îşi dea seama de ce se despărţise de el. Locuiau, în continuare, la câţiva metri unul de celălalt,  nu s-au mai întâlnit, n-au mai vorbit. Au trecut foarte aproape unul pe lângă celălalt însă de mai multe ori. Ea era în Vamă, la un festival de fotografie, el trecea pe lângă Vamă, în drum spre Bulgaria, cu noua lui relaţie. Au mai ieşit la un suc, s-au reîmprietenit pe Facebook, au reînceput să vorbească. În iarna care a urmat, ea era singură, el cu relaţia lui din blocul de vizavi. Ea, cu joben, mergea la cursurile ei de fotografie, râdea, glumea, „nu puteam să le arăt copiilor suferinţa mea de om matur”

Într -o dimineaţă ea ieşea cu maşina de undeva de pe o străduţă din Vatra Luminoasă, n- a fost atentă şi a intrat în altă maşină. Condusă, ar trebui să bănuiţi deja, de el. Ea a început să plângă. Şi a plâns până s-a descărcat de toate acele luni în care se tot întrebase de ce a hotărât să se despartă de el.

De aici lucrurile s-au mişcat repede. Au reînceput să vorbească. Des, din ce în ce mai des, au început să facă naveta, o lună aici, o lună la Marsilia. Merg la târgurile de vechituri de prin Provence, ea cumpără porţelanuri, el cumpără şuruburi pentru instalaţii, sunt pasionaţi de artă şi fotografie, îşi doresc să călătorească, de aceea şi -au cumpărat o maşină cu 8 locuri, un microbuz practic. Îşi fac planuri de vacanţă, vor să meargă din nou pe plaja de la Piemanson, din Camargue,  una dintre cele mai mari plaje de camping din Europa, şi-au petrecut o noapte acolo şi îşi doresc mult să se întoarcă acolo.

 

 

Faceţi cunoştinţă cu Cristina şi Nicu. S-au căsătorit acum 2 săptămâni.

IMG_7777 IMG_7778 IMG_7779 IMG_7780

PS: şi nu uitaţi. Deciziile pripite pot să distrugă totul. Însă undeva, cineva are grijă ca lucrurile să se repare, dacă sunt reparabile. Melodia Cristinei şi a lui Nicu

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza