Uncategorized

În România mea nu merge Şi Aşa…

Miercuri seara, în maşină, i-am spus fiului că abia aştept să mai crească să colindăm cluburile împreună. El mi-a tăiat-o scurt: „Doar nu crezi că o să merg cu tine. Dăăă… O să merg cu prietenii. Ţie oricum nu-ţi place rock-ul…”
Am avut chiar şi o discuţie aprinsă care m-a trimis direct pe Google. Să aflu vârsta la care va avea voie să intre într-un club. Teoretic 18. Cu mine, de la 16. Dar dacă te strecori, că arăţi mai mare, şi oricum, la noi „Merge şi aşa”, poţi să ai şi 15 şi să fii doar cu gaşca.
Fiul meu mai are 5 ani până atunci.
Nu vreau şi nu pot nici măcar să încerc să-mi imaginez vreo clipă… nu pot nici măcar să scriu cuvintele… Copiii sunt tot ce avem mai de preţ pe lume. Nu există dragoste comparabilă cu asta. Nu există simţământ mai copleşitor.
Zilele astea, zeci de părinţi îşi duc copiii la groapă. Alte câteva sute se târăsc palizi, precum stafiile, precum morţii-vii, cu sufletul golit pe holurile spitalelor. Din când în când tresar. În rarele momente în care pot intra în saloane. În saloanele în care e toată viaţa lor care luptă cu moartea. Caută timid un locşor pe trupurile copiilor pe care să-l atingă. Să-l sărute. Între bandaje şi plasturi, uneori nu găsesc acel centimetru de piele neatins de durere. Nu pot nici să-i ţină de mână. Pot doar să spere. Şi să se roage.
Nu e nimic mai cumplit decât asta.
Fiul meu va merge în cluburi peste câţiva ani. Iar eu voi aştepta să mă sune. Să-mi spună că a ajuns cu bine, că mă iubeşte, că se distrează şi să-mi promită că nu stă mult.
Singura emoţie pe care accept s-o am este cea legată de câte beri bea.
Nu vreau şi nu pot duce mai mult de atât. Nu vreau să mă întreb dacă nu au intrat prea mulţi înăuntru pentru că cineva vrea să se îmbogăţească din biletele de intrare. Nici ce gen de burete e pe stâlpi, pentru că cineva a vrut să facă economie. Nici dacă artificiile au fost amplasate prea aproape de scenă pentru că unii sunt inconştienţi. Nici dacă în club sunt suficiente extinctoare pentru că alţii sunt nepăsători. Nu vrea să intru pe Google Images să număr căile de evacuare în caz de… orice. Nu vreau. Nu pot.
În ultimele ore au circulat pe net zvonuri legate de faptul că Sala Palatului, cea în care ne ducem copiii la concerte şi la spectacole Disney, nu ar avea autorizaţie din partea pompierilor. Eu una refuz să cred aşa ceva. Dar, pe de altă parte, nu am exclus din start varianta că ar putea fi adevărat. Ba am simţit nevoia să verific. Ceea ce e dramatic.
Sper să ajungem la momentul la care o asemenea variantă să fie o absurditate atât de mare încât să ne facă doar să zâmbim. Cel în care să spunem siguri pe noi „În România mea nu ar merge aşa!”

Sursa foto: www.max-media.ro

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza