Uncategorized

Poate dacă nu aveam fusta…

Mi-a fost greu să-mi amintesc. Am blocat undeva în mine momentul, la fel ca noi toate celelalte. Noi patru şi poate şi multe dintre voi.

Aveam 17 ani şi un iubit care stătea în Pantelimon. Normal că nu ne vedeam la mine ci la el. Şi normal că ne vedeam ziua-n amiaza mare că doar nu era să lipsesc de la şcoală. În ziua respectivă, nu a venit să mă ia din staţie, cum făcea de obicei. Am coborât din tramvai şi am luat-o pe jos. Era în jur de 1 la prânz şi ţin minte că strada era goală. Probabil de asta am şi sesizat la un moment dat că în spate se aud nişte paşi constanţi. Am întors capul. Era un individ la vreo 20 şi ceva care mergea cu mâinile în buzunar şi capul plecat. Geacă de fâş negru, nebărbierit. Nu cred că m-am gândit la ceva rău până în faţa blocului. Când mi-am dat seama că e încă în spatele meu. Am intrat în scară şi am chemat liftul. Până să ajungă a intrat şi el. Atunci m-am speriat de fapt. Ştiu că a venit direct la mine şi m-a lipit de perete. Cu cealaltă mână aştepta să deschidă uşa liftului. Nici acum nu înţeleg ce a fost în capul meu. Nu am ţipat. Nici nu m-am gândit la asta. Apropo de ce spunea Maria, cred că de fapt mi-era ruşine că mi se întâmplă asta. Iar ruşinea era mai mare decât revolta. Şi mă simţeam instinctiv vinovată. Căci da, aveam o fustă aproape  scurtă, că doar mă vedeam cu iubitul, şi da, aveam părul desfăcut şi eram oarecum machiată. Ţin minte că tremuram şi îi spuneam să mă lase în pace. M-a băgat cu forţa în lift şi şi-a desfăcut pantalonii. Mă luptam cu el, asta îmi amintesc. Dar tot nu ţipam. Ştiu că mi-a învineţit un ochi şi mi-a smuls câteva fire de păr.  Şi mai ştiu că liftul s-a oprit şi am apucat să deschid uşa şi să fug. Şi nu, nu am ţipat nici atunci, nu am cerut ajutor. Probabil undeva, în subconştientul meu mă gândeam că merit asta. Că mi-am căutat-o. Că eu sunt de vină. Că poate nu s-ar fi întâmplat asta dacă aş fi fost o fată cuminte şi n-aş fi fost în Pantelimon, n-aş fi purtat fustă şi ruj pe buze, şi n-aş fi ieşit vreodată singură pe stradă. Fie şi-n miezul zilei.

 

foto: www.calvin.edu

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza