Uncategorized

Un pedagog de școală nouă

Când spun „pedagog”, eu, una, mă gândesc la un om care învață niște oameni mai mici o cale pe care ar putea să meargă în viață. Pentru asta, omul-pedagog nu tratează oamenii mai mici ca pe niște ființe inferioare, doar pentru că au 1,50 m și 20 de ani mai puțin. De asemenea, pedagogul înțelege că acel om mai mic are niște părinți, oameni mari cu care ar putea discuta subiectele pe care omul mai mic nu poate sau nu vrea să le înțeleagă.

S-ar spune că nimic mai simplu decât să comunici în acest secol. Există mail, telefon, facebook, șamd. S-ar spune că diplomația și comunicarea ar trebui să meargă mână în mână în educație.

Ca să vedeți la ce nivel suntem cu educația, vă voi spune o întâmplare a unei prietene care are copilul în clasa a șasea, nu contează la ce școală.

Mama băiatului, prietena mea, își cunoaște foarte bine copilul iar copilul nu i-a ascuns niciodată nimic mamei sale, pentru că așa a fost învățat.

Într-o zi, vine copilul de la școală cu lacrimi șiroind pe obraz. Prietena mea, speriată, îl întreabă ce s-a întâmplat.

  • Profa de română mi-a dat șase pentru activitatea din clasă și eu nu meritam asta! spune copilul printre suspine
  • Păi de ce ți-a dat șase? întreabă mama calmă.
  • Pentru că era gălăgie în clasă și mi-a spus că nu mă implic la ore, numai că eu ridic mereu mâna, dar ea nu mă pune niciodată să răspund!
  • Aha! zice mama. Dar tu faci gălăgie?
  • O dată sau de două ori am făcut, dar rămăsesem în urmă cu ce dicta profa și mi-am întrebat colega de bancă.
  • Adică asta înseamnă că ai făcut gălăgie?
  • Așa mi-a zis profa, că sunt leneș și nu scriu repede dar eu chiar nu pot să scriu atât de repede pe cât dictează ea.

 

Prietena mea pune mâna pe telefon și face ceva ce nu a făcut niciodată în 4 ani de școală primară și 5 luni de școală gimnazială. O sună pe profesoară. În paranteză fie spus, prietena mea  e o persoană foarte calmă, echilibrată, ne-isterică.

 

  • Bună seara, sunt mama lui cutăriță, v-am sunat că am o nelămurire.
  • Băiatul meu a venit plângând că i-ați pus 6 la română. Voiam să vă întreb, dar nu ca să vă cer socoteală, Doamne ferește, ci doar ca să știm și noi unde a greșit și ce poate fi corectat, de ce ați considerat că merită doar 6.
  • Doamnă, uitați cum stă treaba, este o gălăgie infernală în clasă, nu pot să-mi țin cursurile, este cea mai rea clasă (ton în crescendo)
  • Am înțeles, dar ce legătură are cu ce v-am întrebat? Pentru asta există nota la purtare. Eu am înțeles că acest 6 este pentru cunoștințele la română.
  • Păi dacă nu răspunde la ore?
  • Păi eu am înțeles de la el că ridică mâna și că dvs. nu-l puneți să răspundă
  • …pauză…
  • Alo?? Mai sunteți acolo?
  • Este un mincinos! Nu ridică mâna niciodată! Este un mincinos!

 

La auzul acestor cuvinte, prietenei mele i s-a făcut rău și nu s-a mai putut abține.

  • Doamnă profesoară, chiar nu vă permit să-mi faceți copilul mincinos! Îl cunosc de mai mult timp decât îl cunoașteți dvs. și știu prea bine că spune adevărul.

Și, în acel moment, ce credeți că face doamna profesoară? Doamna profesoară de limba română? Îi închide telefonul în nas!

Prietenei mele nu-i venea să creadă. Oare acesta este un om care trebuie să-mi învețe copilul? Oare așa se comportă și la ore? Oare ce-i mai pot spune eu copilului meu de acum înainte ca să nu prindă ură pe o materie atât de frumoasă, dar predată de un om atât de urât? Toate aceste întrebări și le-a pus prietena mea, fără niciun răspuns.

 

Poate vă veți întreba ce s-a întâmplat mai departe. Individa a propus nota 8 la purtare pentru un copil care n-a deranjat niciodată pe nimeni, care este cel mai blând copil pe care îl cunosc. Și asta, știind că băiatul învăța din greu să ia bursă și că o notă scăzută la purtare îi anula orice șansă la mult-visata bursă.

Acum spuneți și voi. Ce ar trebui să facă prietena mea? Să iasă să protesteze în fața școlii? Să-și învețe copilul că asta e, i se vor mai face multe nedreptăți iar visele și năzuințele îi vor mai fi de multe ori călcate în picioare? Să-l sfătuiască să-și ceară drepturile orice ar fi? Sau să plece naibii, pur și simplu, dintr-o țară în care oamenii mari sunt mici iar cei mici nu se știe dacă vor mai avea șansa să devină mari?

 

Facebook Comments

Previous Post Next Post

S-ar putea să-ți placă și

Nu sunt comentarii

Comenteaza